De când este primar la sectorul 1 al Capitalei, dl arhitect Chiliman nu s-a făcut remarcat decât prin consistentele moşteniri cu care s-a căptuşit de când îndeplineşte mandatul. Ai zice că rudele avute n-au aşteptat decât ca el să devină ceea ce este pentru a muri liniştite că averea le încape pe mâini pricepute în a o administra. Liberal cu vechime de la 'nouăzeci', primarul n-a prea făcut să curgă cerneală prin gazete. Nu s-a băgat să facă nici din cele bune şi nici din cele rele. A stat la adăpost de reflectoarele presei până mai ieri când, se pare, a decis să o rupă cu anonimatul. Şi să devină primarul Chiliman, luptătorul îndârjit cu abaterile de la regulile şi legile urbanistice. Şi cum n-avea nici un rost să se lupte cu afaceriştii anonimi care mai toarnă câte două-trei etaje pe blat peste cele aprobate în proiect, sau care mai ciupesc din domeniul public pentru a-şi lărgi proprietăţile, a pus ochii pe un nume: Gigi Becali. Acesta, la rândul său, un maestru al publicităţii personale, şi-a cumpărat o casă 'aristocratică' în Aleea Alexandru. Pentru că, nu-i aşa, când ajungi să-ntorci banii cu lopata, mirosul de oaie şi de caş începe să-ţi pută şi doreşti, firesc, să ai un blazon cu care să poţi ieşi în lumea bună. Iar blazonul începe din stradă. Aşa că dl Becali s-a apucat să înlocuiască trotuarul coşcovit şi găurit cu unul din pavele elegante, punând şi borduri din marmură, aristocratice, în locul celor sfărâmate, din piatră, care nu apucaseră să primească botezul cu borduri de curent al lui Videanu. Chiliman, primar vigilent, a observat manevra infracţională a magnatului şi i-a dat cu legea-n cap. Aceasta zice - şi zice bine, în general - că n-ai voie să umbli la înfăţişarea casei fără aprobare de la primărie. În lege nu se spune că aceste aprobări constituie una dintre principalele surse de şpagă ale primăriilor. Cert este că dacă ai chef să înlocuieşti şi o scândură din gard îţi trebuie semnătura primarului. Iar nea Gigi n-o avea. El a contat pe farmecul său personal şi pe faptul că înfrumuseţându-şi trotuarul din faţa casei, face implicit un bine sectorului, oraşului şi ţării în general. S-a înşelat amarnic, pentru că, cu legea într-o mână şi cu sceptrul de primar în alta, dl Chiliman s-a înălţat deasupra tuturor, trântindu-i miliardarului o amendă de un miliard şi somaţia ca în 24 de ore să readucă lucrurile la starea iniţială. Şi cum Gigi Becali, vrăjitor să fi fost, nu mai putea să reproducă asfaltul crăpat şi găurit, iar bordurile ar fi trebuit să le spargă cu barosul, a fost nevoit să asiste, cu sufletul sângerând, la asaltul unei divizii de adepişti, păzite de poliţia comunitară, care au desfăcut pavelele şi le-au transportat, descântându-le, într-un depozit al primăriei. Iar peisajul aristocratic a revenit la starea originală: deplorabilă. Acum, de vreo câteva zile, nea Gigi dă din mâini şi din picioare pe la toate televiziunile, denunţând abuzul primarului. Acesta, mândru nevoie mare, spune că n-a făcut decât să aplice legea. Dincolo de aspectul formal al trebii nu se poate să nu remarci absurdul situaţiei şi stupiditatea legalistă a primarului Chiliman, angajat într-o confruntare dură cu infractorul urbanistic Becali. Şi să nu te întrebi în câte alte flagrante încălcări ale legii a mai acţionat cu o asemenea determinare şi dacă nu cumva, în acest caz particular, n-a dat dovadă decât de prostie agresivă?