Iatã cã, in mai puÞin de douã sãptãmâni de la turul doi al alegerilor, cunoaºtem fizionomia noii Puteri de la Bucureºti.

Chiar dacã incertitudinile asupra configuraÞiei exacte a Executivului vor mai dura, pro­babil, câteva zile, locomotiva tranziÞiei este gata sã se urneascã din loc ºi sã se Îndrepte spre o nouã staÞie. Sâmbãtã seara, cu ocazia primei sindrofii oficiale organizate de noul preºedinte - recepÞia În cinstea zilei naÞionale - am putut asista la un original ºi informal schimb de ºtafetã.

S-au aflat, ĂŽn Sala Unirii, faÞã-n faÞã, pentru mai puĂžine sau mai multe minute, domnii Constantinescu Âşi Iliescu, domnii Roman Âşi Gherman, domnii NĂŁstase Âşi Diaconescu, domnii Ciorbea Âşi VĂŁcĂŁroiu. AlĂŁturi de mulĂži alĂži “foÂşti" Âşi “actuali", prezenĂža acestora a marcat - sper cĂŁ pentru multĂŁ vreme de acum ĂŽncolo - o normalizare necesarĂŁ a relaĂžiilor din soci­etatea româneascĂŁ, prea multĂŁ vreme marcatĂŁ de fronturi Âşi incompatibilitĂŁĂži.

Seara de sâmbãtã a arãtat cã oameni cu idei diametral opuse, cu preferinÞe diametral opuse, cu opÞiuni diferite pot convieÞui, ºi dialoga civilizat ºi normal ºi cã schimbarea echipei aflate la pu­tere se poate produce fãrã vio­lenÞã. Adicã intr-un spirit cu adevãrai democratic.

Cum spuneam, sâmbãtã, sub cupola Cotrocenilor, au ciocnit un pahar foºtii ºi noii stâlpi ai Puterii.

Despre cei care au fost s-a scris Âşi s-a vorbit mult. Destul chiar. HaideĂži sĂŁ aruncĂŁm o scurtĂŁ privite asupra celor noi.

Preºedintele Constantinescu. A fãcut un salt spectaculos. A ÎnvãÞat În patru ani cât alÞii intr-o viaÞã.

A profitat eficient de terenul prielnic mesajului sãu de schim­bare Întorcând În favoarea sa opÞiunea majoritãÞii. Are toate datele pentru a deveni un bun preºedinte, al tuturor românilor, chiar ºi al acelora care l-au votat pe Iliescu, cu condiÞia sã nu marºeze la iniÞiative revanºiste. Are privilegiul de a prezenta Occidentului o altã faÞã a Ro­mâniei cea prea mult bãnuitã de nostalgii comuniste. Dar ºi un mare hop de trecut: promisiunile electorale, unele dintre ele poate prea optimist evaluate.

PreÂşedintele Senatului, Petre Roman: un politician de marcĂŁ, revenind surprinzĂŁtor in prima scenĂŁ, dupĂŁ o eclipsĂŁ pe care mulĂži o vedeau (sau sperau a fi) totalĂŁ.

Aduce În noua Putere elemen­tul de experienÞã (fie ºi partea negativã a acesteia) al unei guvernãri precedente. Este sin­gurul dintre cei patru care a ºcolit ºi la Putere ºi În OpoziÞie, ºi acest lucru poate fi de bun augur.

Preºedintele Camerei, Ion Diaconescu. Un om modest, fãrã veleitãÞi scenice, pe care un des­tin ciudat l-a purtat pânã În aceastã dregãtorie pe care sunt sigur cã nu ºi-a dorit-o ºi nici nu va dori sã Þinã cu dinÞii de ea.

Este marea sa ºansã, ºi a celor pe care-i va pãstori, de a putea utiliza dreapta mãsurã a modes­tiei ºi a oportunitãÞii intr-un for În care prea adesea au proliferat privilegiile ºi oportunismul.

Premierul Victor Ciorbea. O carierĂŁ politicĂŁ fulgerĂŁtoare. De la sindicalistul ofensiv, la pri­marul general pus pe fĂŁcut curĂŁĂženie Âşi pânĂŁ la premierul unei guvernĂŁri a cĂŁrei singurĂŁ alternativĂŁ este schimbarea, noul locatar al Palatului Victoria a acumulat un capital de ĂŽncredere excepĂžional.