ÃŽn cursul
recentei sale particiÂpãri la reuniunea Organizaþiei pentru Securitate ºi
Cooperare în Europa, desfãºuratã la începutul sãptãmânii trecute, la LisaboÂna,
preºedintele Emil Constantinescu ºi-a fructificat din plin ºansa de a primi
botezul interÂnaþional într-un for de o asemeÂnea importanþã, stabilind un veÂritabil
record de contacte bilateÂrale - de la convorbiri temeinice, în tete-â-tete,
pânã la strângeri de mânã cãlduroase ºi câteva cuÂvinte protocolare.<o:p />
Strategia
adoptatã - aceea a celor trei “cercuri” de interese: vecinii, colegii de zonã
ºi naþiuÂnile importante - a fost ºi cea mai potrivitã pentru ca noul preºeÂdinte
român sã poatã transmite mesajul dorit ºi anume: iatã-ne, am confirmat dorinþa
de schimÂbare, realizând-o în cel mai deÂmocratic mod cu putinþã, suntem gata
sã pãºim alãturi de voi, fiþi gata sã receptaþi ºi sã consolidaþi demersul
nostru!<o:p />
Ar fi
incomplet sã spunem cã Emil Constantinescu a reuºit performanþa de a defriºa un
teÂren virgin.<o:p />
Eforturile
predecesorului sãu, care a fost întâmpinat în mod nedrept, cred, cu o mult mai
maÂre reticenþã de o parte a comuniÂtãþii internaþionale, au pregãtit în bunã
mãsurã acest moment, în care Constantinescu a avut, cum spuneam, ºansa de a
veni cu un plus de credibilitate ºi cu un meÂsaj mult mai clar, eliberat de susÂpiciunile
nostalgiei ºi de asocieÂrea cu un anumit tip de succesiuÂne politicã.<o:p />
Meritele lui
Iliescu în traverÂsarea acestei perioade dificile se vor vedea, probabil, mai
târziu.<o:p />
Spre marea
sa onoare, ConstanÂtinescu nu a pregetat ca, în disÂcuþiile purtate la
Lisabona, sã nu sublinieze un lucru esenþial: ºi anume fair-play-ul
adversarului sãu, maniera civilizatã ºi binevoiÂtoare în care s-a produs
transfeÂrul puterii, respectul deciziei urÂnelor ºi al instituþiilor democraÂtice.<o:p />
Sunt -
trebuie sã recunoaºtem - lucruri pe care nu le-am fi creÂzut posibile în urmã
cu patru ani ºi care ne-ar fi apãrut de domeÂniul fantasticului în urmã cu vreo
zece, când ne aflam sub inÂfluenþa unicului model cunoscut: ºi anume cã
înlocuirea unui ºef cu altul þine doar de resorturi naturale - incluzând în
aceastã categorie ºi decesul ºi asasinatul.<o:p />
Cât de mult
l-a costat, din punct de vedere psihologic, pe Ion Iliescu aceastã atitudine,
este greu de spus.<o:p />
Cert este cã
domnia sa a gãsit surprinzãtoare resurse de a-ºi recunoaºte prompt înfrângerea,
fãrã a recurge la incriminãri, de a lua loc, modest, în banca de senator de la
chiar prima reuniÂune, de a-ºi conduce succesorul prin odãile Cotroceniului ºi
de a-i prezenta viitorul sãu cãmin de patru ani ºi chiar de a particiÂpa, o zi
mai târziu, ca simplu invitat la o recepþie cãreia i-a fost ºase ani în ºir,
gazdã.<o:p />
Este clar cã
prin aceasta hulitul Iliescu a demonstrat cã poate fi un autentic democrat,
chiar dacã, aparent, acest lucru nu mai foloseºte la nimic.<o:p />
Pentru cã
foloseºte. Este o cotiturã istoricã, în viaþa politicã româneascã, din care cu
toþii avem de învãþat câte ceva..<o:p />
ªi
primul care a prins ideea acestei lecþii este Emil Constantinescu, a cãrui
modestie de debut (eliberatã de excesele de zel) îmbinatã cu un aplomb ce s-a
mani festat cu pregnanþã în turul sãu lusitan, pot conduce spre ideea unui
preºedinte cãlãuzit de nãzuinþa de a fi în slujba tuturor - ºi nu doar a celor
care l-au ales.