Nu sunt adeptul ideii că în spatele fiecărui eveniment se află un scenariu mai mult sau mai puțin ocult, dar ceea ce se întâmplă deunăzi la Cotroceni mă face să nu cred în spontaneitatea acțiunii declanșate de către angajații președintelui Constantinescu. Mi-aduc aminte ca în '96, la preluarea puterii de către fostul președinte, dl Iliescu și-a călcat pe inimă și l-a rugat pe dl Constantinescu să găsească, dacă e posibil, o soluție pentru personalul care n-avea nici în clin nici în mânecă cu politica - menajere, portari, soferi, simpli funcționari. Tot din câte mi-aduc aminte, proaspătul staff nu numai că n-a găsit soluții, dar a și procedat la o epurare minuțioasă a puținilor oameni rămași pe loc din lipsă de alternativă. Pentru că marea majoritate a colaboratorilor d-lui Iliescu a considerat că e o chestiune de bun simț părăsirea Palatului odată cu cel pe care-l serviseră - mai bine sau mai puțin bine. Dacă în '96 lumea a fost luată cam prin surprindere - cu mai puțin de o lună înainte de alegeri consideră ndu-se că dl Iliescu își va înnoi mandatul - în 2000 s-a știut că acest lucru nu mai este posibil cu aproape cinci luni îde scadență. Ei bine, în aceste condții nu numai că marea majoritate a funcționarilor nu și-au căutat de lucru prin alte părți (cu excepția "vârfurilor") dar schema Cotrocenilor a cunoscut o bruscă și consistentă suplimentare de rude, cunoștințe și pile! Față de apariția intempestivă a sindicatului personalului prezidențial, această manevră își dezvăluie acum rațiunile. Înclin, deci, să cred, că a fost vorba despre o manevră premeditată menită cel puțin să pună în dificultate noua echipă și funcționarea mecanismelor președinției. Gestul mi se pare a fi mai puțin inspirat de grija față de oameni, cât de o elementară lipsă de loialitate față de fostul președinte. Președinția nu este un loc de muncă oarecare. Este un loc în care trebuie să primeze împaătășirea de principii și verticalitatea morală. Dorind să rămână cu tot dinadinsul în coasta președintelui, sindicaliștii de la Cotroceni scriu o nouă pagină din cartea penibilului politic romînesc. |