Nu ştiu cum seva încheia până la urmă 'dosarul Păvălache' şi nici cât de benefic este el pentru PSD şi pentru politica sa de cadre. Probabil că va sfârşi asemeni unui alt expert, sau consilier, sau ce-o fi fost, pe nume Isac, purtat şi el o vreme ca un fel de drapel al anticorupţiei de pe vremea lui Constantinescu (care, între noi fie vorba, era adevăratul prim-ministru). Cu o condamnare mai ales la uitare, pentru că unele amintiri nu fac bine la imagine. Cazul Păvălache mi se pare interesant şi sugestiv dintr-o altă perspectivă: aceea a funcţionarului public de complezenţă, venit din afaceri pentru a-şi recupera investiţiile electorale sau pentru a-şi deschide noi perspective de acţiune. Ce nevoie avea Păvălache de o leafă de şapte ori mai mică decât contribuţia sa electorală? Ce interes avea să-şi lase afaceri mănoase de recuperator sau de lichidator, ca să stea într-un birou de la Victoria unde nici măcar secretară n-avea? Ce scofală ar fi făcut plimbând nişte hârtii sau şoptind sfaturi la urechea şefului său (care după arestare se făcea că nici nu-şi mai aduce aminte de el!) când acasă la el, la Tulcea, sau în Vrancea, învârtea banii cu lopata? Devotament politic, disciplină de partid, jertfă patriotică? Bineînţeles că nici una dintre toate acestea. Păvălache este un exemplar tipic pentru administraţia actuală, care foloseşte insituţia pe care o reprezintă şi legitimaţia pe care o prezintă ca pe un permis de trecere spre teritoriile unde se hotărăsc şi se distribuie marile lovituri. Economia noastră de piaţă este doar o iluzie. Libera concurenţă doar o cacialma. În fapt, accesul la afaceri se obţine pe bază de liste, de programări, de decizii care nu vizează atât marile recompense, cât recuperarea ordonată a unui uzufruct procentual care se cuvine "cauzei". "Îţi dau - îmi dai" - este dictonul zilei care ne arată că în acest domeniu, faţă de haosul şi lipsa de coordonare ce au caracterizat precedentul interval electoral, s-a introdus ordine şi disciplină ierarhică. Nu mai fură, şa ntaje ază, violează (legile), fiecare de capul lui! Ca în orice bătălie, există şi victime. Mai mult sau mai puţin colaterale. Din întâmplare - sau nu - PNA-ul a obţinut un succes mai mare decât era nevoie ca să-şi ilustreze intrarea în pâine. Ar fi fost suficient un amploaiat mai mic de la Victoria şi o şpagă mai decentă. Aşa a fost însă să fie. Odată cu căderea - simbolică - a lui Păvălache, restul experţilor, consilierilor şi a altor funcţionari publici din aceeaşi categorie îşi pot vedea liniştiţi de treabă, în continuare.