De peste două zile, Dumnezeu îneacă în ploi România pentru a șasea oară doar în această vară. Este o problemă care ar fi trebuit să iasă de mult din zodia întâmplării și să fie trecută în categoria crizelor grave care afectează România. Guvernanții și administratorii țării se încăpățânează însă să catalogheze fenomenul drept trecător, cu toate întoarcerile sale încăpățânate ce par să nu mai aibă sfârșit. Sunt locuri în țară unde urgia lichidă se abate pentru a treia sau a patra oară asupra acelorași oameni care nu păcătuiesc prin altceva decât prin a se afla, constant, la locul nepotrivit și de a nu avea nici o posibilitate să-și modifice, de la sine, această stare. Apele vin, iau poduri, garduri, case, animale și oameni, se duc lăsând în urmă dezastrul și când amărâții abia reușesc să-și tragă sufletul, scoțând din ogrăzi - dacă le-au mai rămas - apa și mâlul, vin din nou. Este, ca un blestem aruncat asupra unei nații de Sisifi, a căror unică menire e să o ia mereu de la capăt. La polul celălalt, cei asupra cărora apa nu se abate decât sub forma sifonului din... golden șpriț, lucrurile nu apar chiar așa de grave: ba că cei afectați reprezintă mai puțin de unu la sută, ba că ei sunt de vină că nu și-au curățat șanțurile, ba că și-au așezat casele în luncile inundabile, încălcând o legislație pe care nimeni nu s-a obosit să o aplice. Inundațiile nu sunt o problemă de greutatea celor cu care se confruntă în aceeași perioadă, clasa noastră politică. Pentru că, de fiecare dată, a prevalat altceva, o altă temă de dezbatere publică și de luptă politică. Primul val a fost stins de grava chestiune a stenogramelor PSD; cel de-al doilea nu s-a văzut de zarva stârnită de alegerile anticipate; cel de-al treilea a fost acoperit de demisia irevocabilă a premierului și de răzgândirea sa la fel de irevocabilă; cel de-al patrulea s-a spart de necesitatea unei remanieri făcută pe bucăți; cel de-al cincilea a coincis cu stingenta problemă a schimbării președinților celor două Camere pentru ca acum, cel de-al șaselea să se lovească de ultra-actuala chestiune a parlamentului unicameral. Șase runde de inundații și tot atâtea de agitație și consum de energie, dintr-o agendă politică ce nu mai are nimic de-a face cu agenda reală a cetățeanului, cel în numele căruia guvernanții și opozanții decid ce este important și ce nu. |