Ceea ce se întâmplă acum în fotbal poate să semene cu situația de la Chișinău. O atmosferă tensionată, prevestind revolta și – eventual – răsturnarea de regim.
Mircea Sandu îmi evocă un nou soi de Voronin al fotbalului. Ca și liderul de la Chișinău, Sandu a profitat de neclaritățile momentului și a pus mâna pe putere în fotbal, inventând o procedură ad – hoc și constituindu-și o camarilă recunoscătoare, conștientă de faptul că traiul său bun depinde de siguranța liderului.
Mircea Sandu s-a împroprietărit cu prestigiul fotbalistic adus de o generație de fotbaliști de excepție, generație al cărei „vârf” a fost înregistrat la Sevilla. A reușit chiar să dea impresia că cele câteva reușite parțiale - calificări la CE sau CM, ieșirea din grupe - s-ar datora mai degrabă conducerii sale înțelepte decât ultimelor zvâcniri ale generației pierdute. Pe măsură ce calitatea submediocră a fotbalului practicat în interior devenea tot mai evidentă, grație mai ales amestecului așa-zișilor "oameni de fotbal" sau "finanțatori", care au reușit să capteze mare parte din atenția publicului, viciile de fond ale administrării și oraganizării activității competiționale au ieșit la iveală. Aranjamentle și blaturile, tot mai frecvente, au fost tolerate pe principiul "separației puterilor" până la momentul în care justiția a intervenit hotărât. Arestările de șefi de club și de arbitri demontrează că organismul fotbalului este grav atins de cancerul corupției.
Iar când organul cel mai afectat este corpul de arbitri, înseamnă că nu mai e nicio speranță de vindecare. E ca și cum ar fi arestat ministrul Justiției, iar șeful Guvernului spune că el n-are nicio treabă. Și cam asta încearcă Mircea Sandu să ne spună. În loc să facă ceea ce orice „premier” ar face într-o astfel de situație: să demisioneze!
Lumea fotbalului fierbe. Nemulțumiții încep să-și exprime frustrările. Contestațiile încep să curgă. Vom asista, probabil, la ieșiri în stradă și la demonstrații. Mircea Sandu nu dispune, însă, precum Voronin, de un aparat represiv. Ceea ce mai poate face e să-i "mituiască" cu funcții pe contestatari, pentru a rămâne în cea mai mănoasă funcție. "Dictatorul" cu cea mai lungă domnie - ar face nu peste mult timp 20 de ani - n-are nici măcar soluția fugii cu elicopterul de pe acoperișul FRF. S-ar putea să sfârșească mandatul la zidul cine știe cărui stadion, împroșcat de pietrele suporterilor radicali...