Vă mai amintiți poate de groaza cu care așteptau automobiliștii, până în '89, prima zăpadă a iernii când, indiferent de grosimea stratului de nea, circulația se întrerupea până în primăvară, scutind alaiurile prezidențiale de interferențele în trafic ale particularilor.
Ca în multe alte domenii, statul (prin reprezentanții săi), își asuma sarcina de a ști ce era bine pentru șoferul român, apărându-i integritatea fizică și financiară până dincolo de limitele bunului simț. într-o societate strict controlată, una dintre puținele libertăți de care ne mai puteam bucura era și aceea de a ne mișca pe patru roți. O libertate scump plătită și îngrădită continuu. Pentru că asupra conducătorilor auto s-au abătut sistematic cele mai multe si mai absurde restricții, profitându-se de un domeniu în care, grație numărului de înmatriculare, se putea exercita un control absolut al mișcării și persoanelor.
Am rămas, parcă, și acum, cu o teamă asunsă în suflet că iarna nu aduce cu sine numai frigul, ci și oprirea circulației. Care, ieri, s-a și oprit! E drept, doar în acele cazuri în care șoferii înșiși au considerat că este mai prudent și mai sănătos să-și lase mașina acasă până se curăță zăpada. Dacă o mai curăță cineva... |