Mi-amintesc o întâmplare - cât de adevărată, n-am de unde să ştiu - de pe vremea când Ceauşescu ermetiza graniţele, pentru ca românii să nu umble hai-hui prin lume şi să-şi vadă, acasă, de treabă. Se zice că nu ştiu ce şef al ţiganilor - rege, împărat sau doar bulibaşă - ar fi solicitat organelor în drept paşaport pentru a participa la o reuniune internaţională a etniei sale, ce urma să se ţină după vreo lună la Monte Carlo sau pe undeva pe-aproape. Bineînţeles că şeful de la paşapoarte a cerut lămuriri de mai sus, dar i s-a spus s-o lase moartă. 'De-asta ne arde nouă acuma, de congresele ţiganilor?' - zice-se că ar fi exlamat cu năduf 'Cabinetul 2'. După câtva timp, cineva şi-a adus aminte de întâmplare şi a dat indicaţii celor de la paşapoarte să-l cheme pe solicitant şi să-i explice că, datorită unor probleme interne şi externe, călătoria n-ar fi oportună, dar că altădată... şi aşa mai departe... Bulibaşa a fost chemat şi generalul, sau colonelul, ce era, i-a zis: 'În legătură cu plecarea dvs...' 'Care plecare?' - a întrebat ţiganul. 'La congres!' 'Care congres?' - face acesta din nou. 'Păi, ăla de la Monte Carlo!' 'Aa, ăla? Păi, să fii mata sănătos, m-am întors de-acolo de o lună!' Întâmplarea - adevărată sau nu - mi se pare extrem de sugestivă pentru modul în care, de data aceasta Europa, nu România, priveşte problema. De când am deschis noi graniţele, a venit rândul celor care până-n '89 ţipau de mama focului pentru dreptul românilor de a călători liber, să aibe  o nemulţumire. Umblăm prea mult. Mai ales compatrioţii noştri romi, pe care-i găseşti în acţiune pe unde nici nu-ţi trece prin cap. Şi pe unde lasă urme adânci. Venit la Bucureşti să cuvânteze în faţa parlamentarilor români, Peter Schieder, preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, ne-a avertizat deunăzi că, dacă nu ne ţinem minoritatea în frâu, s-ar putea să se ia măsura reintroducerii vizelor. Dacă dl Schieder crede că astfel se rezolvă problema înseamnă că nu cunoaşte întâmplarea cu bulibaşa şi că nu realizează că măsura nu va avea decât efecte minore. Românii vor sta acasă, în schimb romii nu vor avea nevoie de paşapoarte pentru a străbate în continuare Europa de la un capăt la altul. Probabil că adevărata problemă - a Europei, nu doar a României - o constituie statutul ţiganilor, în general, europeni 'avant la lettre' de cel puţin o sută de ani, pentru care ar trebui să se gândească un sistem unitar şi adecvat de norme.