O voce dintre cele mai lucide a politicii românești, ieșită, din păcate, prea devreme din circulație, își exprim recent o nedumerire: ce fel de politicieni sunt cei care resping din start și categoric, indiferent ce opțiune? Cum se împacă această intoleranță programatică cu ceea ce este definit ca artă a compromisului - politica. Politicianul la care mă refer este Radu Câmpeanu și opțiunea pe care acesta o acuză era aceea a partidelor din Opoziție de a nu se afla niciodată de aceeași parte cu PRM-ul. Deși, în fapt, se află. Și PRM, și intoleranții de la PNL și PD, se află de acea parte a eșichierului politic care nu reușește să aibe suficientă greutate pentru a egala cât de cât balanța puterii. Această stare de fapt face ca Romania să se afle într-o situație mai mult decât originală. Suntem țara cu o Putere și două Opoziții. Două Opoziții care, dacă se vor menține pe poziție, nu vor reuși, ani buni de acum încolo, să clintească PSD-ul de la putere. Desigur, PRM-ul are o situație aparte. Este un partid care, datorită pozițiilor declarative ale liderului său, este catalogat drept naționalist și extremist. Nu pentru acțiunile sale politice, ci pentru vorbele șefului său. Este greu de acceptat ideea că făcând o alianță cu acest partid, te poți delimita de pozițiile liderului său. Dar la fel de adevărat este că o presiune suficient de bine armonizată, atât din interior, cât și din exterior, ar putea neutraliza influența și consecințele acesteia. Pentru că, să fim serioși: niciodată - atâta timp cât parametrii scenei politice nu se vor schimba radical - PNL și PD nu vor reuși să adune atâtea voturi încât să înlăture, prin ei înșiși - vorba unui înaintaș - blocul social democrat de la Putere. O vor putea face doar printr-o alianță cu partidul "numărul 2" - partid căruia-i va merge bine la electorat atâta timp cât țării îi va merge prost. Cred, de aceea, că eforturile Opoziției ar trebui canalizate nu spre idealuri absurde, nefirești, ci spre o acțiune comună care să readucă PRM-ul pe făgașul democrației autentice și al acceptării interne și externe. Cu, sau fără Vadim. Altminteri vom continua, multă vreme de acum încolo, să rămânem una dintre curiozitățile Europei: țara cu două Opoziții și fără Putere. |