Au trecut, iată, 14 ani de la momentul care va rămâne cea mai însemnată
răscruce din viața României din ultima jumătate de secol.
Revoluția din decembrie a fost semnalul reîntoarcerii noastre
într-o lume normală și al desprinderii de universul orwellian al dublei
gândiri și al permanentei rescrieri a istoriei.
Dar, de 14 ani încoace, de fiecare dată, revin obsedant întrebări
și suspiciuni cărora, din păcate, nu li s-au oferit răspunsuri cât
de cât satisfăcătoare.
Există câteva lucruri, însă, asupra cărora operează în
primul rând bunul simț: unul dintre ele este acela că, oricâte
scenarii s-ar fi făcut și s-ar fi suprapus, niciunul nu ar fi putut conduce
la rezultatul spectaculos al participării la evenimente a atâtor oameni,
împotriva cărora nici cel mai perfecționat aparat de represiune nu
ar fi putut face față.
Vor fi fost, poate, scântei aprinse prin felurite laboratoare,
dar incendiul , marele incendiu care ne-a purificat de sechelele unui trecut
odios, a fost autentic.
Discuțiile dacă a fost sau nu o lovitură de stat rămân fără obiect
în fața realității care arată clar că ceea ce s-a schimbat s-a făcut
de la fundamente.
Că ceea ce a rezultat nu este perfect, e altă problemă.
O a doua chestiune în legătură cu care discuțiile mi se par de
prisos este aceea a libertății cuvântului și a presei.
Libertatea de exprimare a fost, probabil, prima dintre cele dobândite,
și cea mai temeinică.
Odată cu primul ziar apărut, la mai puțin de două ore de la fuga lui
Ceaușescu și continuând cu cele care l-au urmat, noua condiție dobândită
cu preț de vieți și de sânge s-a cerut subliniată și întărită.
Libertatea a fost atunci sentimentul dominant și de neînlocuit,
care a făcut ca, dintr-o dată, viitorul și speranța să arate altfel.
Presa și libertatea cuvântului sunt elementele care au menținut
tonusul unei națiuni covârșită nu o dată de încetineala și dificultatea
cu care reușește să își apropie bunăstarea și lipsa de griji a traiului
cotidian.
Presa a fost, totodată, un veritabil pilot al economiei de piață, ea
anticipând și devansând procese cărora le-au trebuit ani în
plus pentru a se regla ca mecanism.
Aceste două lucruri sunt, cred, suficiente, pentru a menține la locul de
cinste pe care-l merită, ideea de Revoluție și tot ceea ce decurge din ea.
|