Iarăși fără precedent în politica românească este revolta coaliției aflată la guvernare, împotriva deciziei președintelui de a recurge la alegeri anticipate încă din acest an. După ce a făcut declarația cu pricina, împănată și cu numele eventualului premier de rezervă, în curtea alianței mici (PNL-PD) s-a lăsat liniștea. Abia după ce Băsescu s-a urcat în avionul care urma să-l poarte spre capătul vestic al axei, cei vizați s-au dezmeticit și au început să se agite. Fiorul anticipatelor i-a pătruns și pe cei din 'alianța mare' (UDMR și PUR) care și-au văzut și ei speranțele de rămânere la putere amenințate. S-au strâns cu toții și, animați de aceleași simțăminte, au hotărât să-i transmită președintelui, la revenirea sa în țară, protestul lor: nu vrem anticipate cel puțin până în 2007! Era o șoaptă de disperare, nu doar de revoltă și la ora când scriu aceste rânduri nu știu nici cum i-au transmis-o lui Băsescu și nici cum a primit-o acesta. Cert este că noul președinte întâmpină pentru prima dată în cele două luni de regim prezidențial autoritar, un astfel de afront: ca guvernul pe care l-a făcut cu mânuța lui să dea semne de orgoliu și să încerce să-l contreze! Sentimentul meu este că Băsescu va fi cu atât mai puțin dispus să înghită acest afront cu cât are senzația că s-a întors din America pe cai mari, cu binecuvântarea lui Bush pe creștetul său pleșuv și cu subita prietenie a acestuia în buzunar. Sentimentul trebuie să fie asemănător cu acela cu care se întorceau domnii români de la Înalta Poartă, unde în loc de gâdele care să le ia capul pentru reclamațiile transmise de opoziția boierească, îl prindeau pe padisah în toane bune și acesta le făcea cadou un turban din recuzita sa personală. Împodobit cu turbanul încrederii amicale a lui Bush, președintele Băsescu are toate motivele să dorească să strivească acest focar de rezistență care, în opinia lui, nu face altceva decât să asigure comoditatea prezentului Executiv, în detrimentul atu-urilor sale electorale, când încă mai poate prinde ceva din creasta valului care l-a adus la putere. O astfel de operațiune se va face, însă, cu prețul unei rupturi drastice între PD și PNL, acesta din urmă confruntat tot mai des cu diminuarea sensibilă a autorității sale de lider al Alianței. |