Aveau francezii un comedian pe nume Coluche un fel de Țociu-Palade care, cu ani în urmă, se înscrisese în campania electorală candidand la președinție împotriva lui Mitterrand. Campania sa a purtat titlul de "Les erections pestilentielles" ceea ce se voia un soi de calambur rimând cu "les elections presidentielles". Campania a avut succes, dar Coluche n-a luat decât cateva mii de voturi, francezii dovedindu-se mult mai prudenți decât noi atunci când e vorba de chestiuni în care umorul n-ar prea avea ce să caute. Mi-am adus aminte de această fază urmărind promoția asiduă pe care un post de televiziune o face unei acțiuni de final de an. Gânditorii postului au optat, dintre toate formulele posibile, pentru termenul de "reveliune". Li s-a părut lor că sună bine, cu schepsis, și n-au ezitat să-l lanseze în eter mizând pe un succes pe măsura. Multor români însă, calamburul nu le va fi făcând nici cea mai mică plăcere. Ba, din contră, el le evoca unul dintre cele mai negre si mai regretabile momente din istoria noastră, acela în care legionarii lui Horia Sima au declanșat, pe față, lupta împotriva mareșalului Antonescu, organizând ceea ce s-a numit "rebeliunea legionara" o suită de acțiuni antistatale și de atrocități săvârșite împotriva evreilor, militarilor și a altor categorii pe care le-au considerat a fi potrivnice idealurilor politice ale moștenirii lui Zelea Codeanu și accesului lor la puterea pe care Hitler era gata să le-o ofere. Nici vorbă de conotații vesel-poznașe, nevinovate, în aceasta "rebeliune" ce sta la originea "reveliunii" pe care ne-o propune postul cu pricina într-o ambianță ce-ar putea completa sintagma: regională adica pe undeva pe la Brasov rimând aproape perfect cu "legionara". Mergând până la capăt hazoșii organizatori i-ar fi putut zice, din capul locului, făcând calamburul perfect rotund, "reveliunea regionala". N-au făcut-o, însă. Oricum, tehnica nu e nici nouă, nici originală. Ea constituie un soi de filozofie deșucheată ce-și extrage umorul căznit dintr-o terminologie în mod constant aflată la limita decenței si a bunului simț istoric. |