Cine s-a dus, cine a venit în Guvernul Boc V? Au plecat, în primul rând, doi miniºtri al cãror loc era de mult în altã parte: Vlãdescu ºi ªeitan. Sunt un fel de Þociu ºi Palade (dacã tot vorbim despre preferinþa pentru saltimbanci a epicureanului) care de opt luni se întrec în declaraþii hazardate ºi contradictorii, în timp ce în grãdina lor nu cresc decât buruienile deciziilor fãrã cap ºi coadã. Vlãdescu ne-a apãrut ca cel mai nefericit, mai îndurerat de pierderea postului. Vezi bine, nu-ºi încheiase proiectul ºi FMI nu voia sã discute cu altcineva decât cu el. Bag seama însã cã se sãturaserã de aerele lui ºi Boc ºi Bãsescu (deºi fiecare credea cã celãlalt îl susþine). ªeitan nu se ºtie încã unde pleacã, dar cu siguranþã nu va fi lãsat pe drumuri. Cel mai repede ºi-a gãsit de lucru Dumitru la preºedinþie, unde va ara ogorul de la Cotroceni. Vine calupul celor trei „grei”: Hrebenciuc nu credea cã Videanu ºi Berceanu ar putea fi remaniaþi. „Ce fel de partid este ãsta care-ºi dã afarã oamenii de bazã?” – se întreba el. Nu i-a dat afarã. I-a convins cã e mai bine pentru toatã lumea sã plece singuri. Videanu la Partid, Berceanu la Senat ºi Sandu nu se ºtie exact, încã, unde. Videanu s-a scuzat în modul cel mai iscusit: nu poþi sã te ocupi ºi de minister ºi de partid! Dar cine-l punea sã le ameþeascã pe amândouã? Partidul, desigur. Dacã Videanu a rezolvat transferul elegant, convingându-l pe noul ministru cã n-are altceva mai bun de fãcut decât sã-i continue proiectele (inclusiv acelea „mânoase” ale societãþilor energetice), Berceanu a pãrut de-a dreptul ofuscat ºi n-a catadixit sã bea o cafea cu colega Anca Boagiu. Cât despre Sandu, n-a crezut pânã în ultimul moment cã i se poate întâmpla aºa ceva ºi cã fitilele bãgate de Brânzã ar putea avea succes. Dar asta-i viaþa.
Cine sunt noii veniþi? ÃŽn proporþie de 80% niºte „no name”. Singurul a cãrui numire are logicã - ºi mã întreb de ce nu s-a întâmplat acest lucru acum 8 luni – este Tabãrã. A mai mâncat pâinea asta ºi ºtie despre ce e vorba în propoziþie. Pâinea a mai mâncat-o ºi Anca Boagiu, dar n-a apucat sã se dumireascã de gust, atunci când i-a lãsat nenea Traian cadou ministerul. La Integrare n-a fãcut mare lucru, pentru cã eram deja integraþi, iar singura ei performanþã rãmâne campania localã violentã ºi vulgarã cu care a încercat sã-l biruie pe Onþanu la Sectorul 2.
Domnii Ialomiþeanu, Vreme, Ariton ºi Botiº? Doar câteva bârfe, de neluat în seamã, deocamdatã. Sigura certitudine este cã toþi sunt pioni ai unor grupãri locale din PDL, prin care se încearcã echilibrarea „meciului” cu Centrul, sub raportul influenþei ºi al beneficiilor viitoare. Din ceea ce se „distribuia” doar la Bucureºti ºi în zone care aveau deja pondere (ex: Suceava lui Flutur, care-ºi întinsese tentaculele mai peste tot) se va redistribui acum ºi prin nordul lui Oltean, ºi prin centrul lui Scripcaru, ºi prin estul lui Stolojan sau cine o mai fi pe acolo. Pentru început, cel puþin, avantajul va fi al premierului, care nu va mai întâmpina rezistenþa tradiþionalã a unor miniºtri de calibrul politic al lui Videanu ºi Berceanu ... |
|
| Accesari:
2608
|
Adauga o opinie