Vasile Lupu, ca orice politician care se respectă, a divulgat un amănunt care ar fi trebuit să rămână secret: în 1995 ar fi mijlocit o întâlnire între Corneliu Coposu și Valeriu Stoica, la cererea acestuia din urmă. Actualul președinte liberal intenționa, la vremea aceea, să se alăture țărăniștilor și probabil că ar fi făcut-o, dacă n-ar fi fost camarila din jurul venerabilului politician, care a strâmbat din nas. Din fericire pentru el, Valeriu Stoica n-a mai primit vreun răspuns. Mă întreb: dacă l-ar fi primit, cum ar fi evoluat lucrurile? Pe ce baricadă l-ar fi prins evenimentele istorice ale recentei sciziuni? S-ar fi dus cu Ciorbea? Sau ar fi rămas cu Lupu și Chiriță? Dificil de spus. Un lucru e cert: strâmbătura istorică din nas a celor care nu l-au considerat demn de tradițiile țărăniste, l-a condus către fotoliul de președinte liberal! Fotoliul din care poate să privească astăzi, amuzat, gâlceava tragicomică a celor două tabere care-și scot ochii pentru a rămâne unici reprezentanți ai "ochiului". Într-o bătălie fără miză pentru că, în afara parlamentului, viața politică este practic inexistentă. Și fără sorți de izbândă, pentru că blamul public pe care l-a obținut formațiunea țărănistă, după patru ani de guvernare haotică și incompetentă, dar marcată de lăcomie și nerușinare, este de natură de a spulbera orice speranță de revenire în prima scenă. Lucru care nu se poate spune despre liberali, participanți direcți, și ei, la amintitul proces, de care s-au detașat de perdanți cu abilitate și cu un remarcabil simț de supraviețuire, lucruri care se datorează, în primul rând "refuzatului" Stoica. |