Odată cu eșecul discutării în Parlament a dosarului „Năstase-Mitrea”, datorită lipsei de cvorum, generată de adierea vacanței, în Dealul Cotrocenilor s-a iscat vijelia râvnei prezidențiale.
Fără să adaste un moment, președintele a pus pe hârtie (deși nu demult, se declara un adversar al scrisorilor - e drept, pe vremea când Bogdan Olteanu îl bombarda zilnic cu misive pe care nici măcar nu le deschidea) un îndemn plin de mustrări către aleșii patriei, certându-i că au tratat cu superficialitate o problemă de o asemenea gravitate și cerându-le imperios să facă iute o sesiune extraordinară. Ca să sune bine, a adăugat la dosarul „Năstase – Mitrea” și dosarul „Curtea de Conturi”.
Eu zic – și nu știu dacă zic bine – că Traian Băsescu a făcut o eroare reacționând în acest fel. În primul rând a confirmat acuzele lui Năstase, cum că dosarul „Zambaccian” a fost făcut de DNA la ordin și că toată chestiunea reprezintă, până la urmă, o mostră de ură personală. Cam la fel a zis și Mitrea. Ambii s-au prevalat de lucrarea neglijentă a DNA-ului, care n-a reușit să dea greutatea cuvenită aspectelor penale, lăsând să răzbată izul civil al dosarelor. Nu vreau să spun că Năstase și Mitrea ar fi fost uși de biserică pe parcursul guvernării PSD. Dar, dintre toate aspectele – majoritatea ridicate și analizate chiar de presă – DNA n-a reușit să rețină decât niște mărunțișuri. Cine a reușit să citească ceea ce-a pus Parlamentul pe site, nu poate decât să se uimească de faptul că o instituție de talia asta nu reușește să facă mai mult decât un procuror stagiar de sector.
Asta, zic eu, e prima greșeală a prezidentului. A doua este intenția de a da indicații Parlamentului, ce să facă și cum. O încercare sortită eșecului din capul locului, mai ales dacă te gândești că acolo sunt cei „322” pe care i-a pus, de câte ori a putut, la zid. Cu excepția băieților credincioși din PD-L, dar a căror credință nu prea s-a arătat și la ultima încercare, când cvorumul nu s-a realizat din cauza lor. Așa că, se poate spune de pe acum că tâvna asta prezidențială n-are nicio șansă și că discuția dosarului „NM” se va face hăt, la toamnă, când probabil că decizia va fi negativă. Dar Băsescu asta și așteaptă: o decizie negativă, care să-i dea prilejul să pună tunurile pe „ticăloșiți”.
Până una-alta, problema de fond e că toată această tentativă este o problemă strict constituțională. Scrie la legea fundamentală că aștia sunt pașii care trebuie făcuți. Și – bună, rea, Constituția trebuie respectată, până când o schimbăm. Sigur că chestiunea asta cu imunitatea e revoltătoare, dar uite că de ea a beneficiat chiar președintele, în dosarul „Flota”. Numai că el n-a avut nevoie de avizul Parlamentului. Și nici n-a dat vreun semn că ar fi dorit să renunțe la imunitate pentru a se pune la dispoziția justiției. Pentru că, tot constituțional, nu se putea: ar fi trebuit să-și dea demisia din funcție. Și atunci cine-l mai hărțuia pe Năstase?