Un lider liberal, recunoscut pentru franchețea sa, care nu prea i-a întărit
relațiile cu colegii de partid, afirmă că prin recentul sondaj, comandat
la CURS-CSOP, partidul s-a condamnat, practic, cu un an înainte de
alegeri, la poziția de out-sider, întărind perspectivele de victorie
ale Partidului Social Democrat.
Cu alte cuvinte, propagandă electorală pentru ei pe banii noștri!
Reproșul ar fi valabil dacă am accepta premisa că cel care plătește
un sondaj trebuie - automat - să iasă cu un avantaj din asta.
Adevărul este că la un procent de 28,2% din intențiile de vot, alianța este
departe de a reprezenta o alternativă și un pericol pentru un PSD consolidat,
în ciuda teoriei eroziunii, la un 42,1%, superior scorului cu care
a câștigat alegerile din 2000.
Bineînțeles că lumea nu stă pe loc și în anul care a mai
rămas până la alegeri, lucrurile se mai pot schimba.
Suficient de mult încât să echilibreze balanța și să facă
din scutinul din 2004 unul de la care să te aștepți la orice?
Aceasta este întrebarea!
Cât de rezistent este liantul acestei alianțe?
Cât de puternic, pentru a face din Coaliție o entitate recognoscibilă
și acceptată de ambele părți?
Este un lucru de-acum comun faptul că această alianță este, teoretic,
cam împotriva naturii și că liberalismul poate face cu sforțări platformă
comună cu social-democrația.
Dar, trebuie să fim conștienți că nu aveam de-a face cu o alianță politică,
ci cu una electorală.
O alianță de conjunctură, în care ambele formațiuni își
păstrează individualitatea.
Acest lucru este, însă, posibil, în condițiile în
care între parteneri există un relativ echilibru.
Dezechilibrul a minat și Convenția Democratică, destrămată de orgoliile
și de luptele interne dintre partenerii minoritari și acționarul majoritar,
țărăniști.
În noua Convenție, liberalii se pot lăuda, deja, cu
acte, cu un raport de 2-1 în fața democraților.
Vor accepta aceștia mișcările care vor decurge inevitabil, din acest
raport?
Deja, poziția lui Băsescu nu mai apare chiar atât de solidă nici
măcar în competiția pentru Primăria Capitalei, singura care i-a mai
rămas la dispoziție, iar pentru Stolojan, candidatura la președinție ar trebui
să coincidă cu devenirea sa ca autentic liberal, nicidecum ca unul de salvare
națională cum este el de fapt.
Toate aceste lucruri fac din anul pe care-l avem în față unul
de la care se așteaptă răspunsuri adesea imposibile.
|