Fără a scădea nimic din meritele Poliției, care a acționat așa cum trebuie să o facă în astfel de cazuri, trebuie să recunoaștem că ceea ce ne-a plăcut să numim 'furtul secolului' poate căpăta cu ușurință o altă etichetă. 'Prostia secolului', de pildă, sau 'Stupiditatea secolului'.Publicul nutrește în general sentimente originale, desprinse de matca clasică a moralei, când este vorba despre astfel de fapte. Hoți îndrăzneți și inventivi devin veritabili eroi populari, mai ales când victima jafului nu este un cetățean oarecare, ci instituții impresionale de genul băncilor sau a statului. Omul simplu se vede, de multe ori, răzbunat de acești briganzi, pentru umilințele și lipsurile pe care le suportă din partea mecanismelor sociale și statale. Bonnie și Clyde, cei doi celebri spărgători de bănci din America Marii Depresiuni, au devenit veritabile personaje de legendă, deși aproape nimic din datele lor morale nu îndreptățeau o asemenea faimă. Vreme de câteva zile, Nica a părut să fie un astfel de erou. Era omul care îndrăznise să înfrunte sistemul într-un mod original și plin de riscuri: furând trei milioane de euro! O mașină de bani! Cât timp nu se dăduse de urma lui, s-au făcut fel de fel de speculații legate de modul în care această cantitate de bani avea să fie folosită. Brusc, în biografia sa au început să apară semnele unei personalități ascunse, diabolice, capabilă de punerea la punct a unor planuri complexe. Găsirea și arestarea lui aveau însă să dea peste cap întregul eșafodaj. Până și acel 'Bine ați venit, vă așteptam!' - îngăimat pe când era trântit și încătușat, sugera sfârșitul unui calvar. Calvarul confuziei în care-l cufundase un furt instinctual, nu unul intelectual. Nica a furat banii pentru că i-a avut la îndemână și n-a rezistat tentanției. Nu numai că n-a avut nici un plan, dar a fost pur și simplu blocat de norocul căzut pe capul lui, încât primul lucru pe care l-a făcut a fost să cumpere o vilă la Snagov, în văzul întregii lumi. Probabil că cele câteva zile în care s-a aflat singur cu banii, Nica a trăit sentimentul pe care l-au avut nu puțini dintre întreprinzătorii români care au dat câte o lovitură, după care, în absența unui business-plan clar, au capotat. Confuzie, teroare, regret și - în cele din urmă, o mare ușurare... |