În urmă cu câteva săptămâni a luat ființă Clubul Ecologist. La prima vedere s-ar putea crede că este o anexă a Partidului Ecologist, una dintre cele mai timpurii formațiuni politice născută pe solul democratic, în 1990, dar neajunsă nici azi la maturitate, asemenea suratelor sale politice cu propensiuni spre alt model decât cel tradițional românesc.
În mod surprinzător clubul a atras încă de la prima sa reuniune o mână de oameni de valoare, trecuți sau parțiali rămași prin politică, precum academicianul Răzvan Theodorescu, profesorul Mircea Coșea, inginerul Aurelian Leca, profesorul Gheorghe Udubașa, doctor Florin Rotaru, sau Mioara Roman. Semnificativ și dădător de speranțe, semnalul generat de această entitate, intelectuală în primul rând, a fost acela al dezlipirii de demersul propriu-zis și de abordarea problematicii ecologiste dintr-o perspectivă autohtonă, legată de situația noastră specifică din domeniu.
Curentul verde europeran are reprezentanți puternici în țările dezvoltate, în unele acestea ajungând chiar la guvernare - cazul Germaniei, unde Joshka Fischer a ajuns ministru de Externe. Cu toate că nu depășește procentaje în medie de 5 - 10%, ecologismul este o prezență activă pretutindeni unde globalismul și super-tehnologizarea au consecințe directe asupra existenței și modului de viață al populației.
De ce n-a prins - încă - acest curent în România? De ce, după 20 de ani, o mână de entuziaști încearcă, din nou, să pună în funcțiune o doctrină vitală pentru societate? Ce șanse au aceștia să facă din culoarea verde o amprentă publică viabilă?
Clubul Ecologist nu-și propune să răspundă acestor întrebări, lăsându-le în seama celor care pot și știu să facă politică. El își propune mai degrabă să devină un for de dezbateri pe multe dintre problemele de civilizație cu care ne confruntăm - și din acest punct de vedere ediția clubului în care primarul Onțanu (rămas politicește, pe barierele UNPR-ului) a propus tema componentei culturale a administrației publice locale, iar profesorul Florin Rotaru a aruncat "bomba" demitizării unor momente istorice importante, precum Marea Unire, cea care se pare că nu a avut suportul popular pe care l-au acreditat relatările militante din epocă - rămâne una memorabilă. Alte teme de impact își așteaptă rândul pentru a fi plasate în forul discuțiilor - chiar joi, profesorul Mircea Coșea a pus bazele înființării Grupului de Strategii și Politici Economice de Dezvoltare a României, într-o forumulă care ar fi de folos chiar Guvernului, scutit parcă de asemenea preocupări incomode de "cestiunile arzătoare" aflate pe ordinea de zi - astfel încât clubul promite să devină un veritabil Greenpeace românesc. Iar existența sa poate determina resuscitarea și consolidarea unui curent ecologist real, la care să poată să adere cei dezamăgiți de rezultatele politicii tradiționale. Și nu sunt puțini...