Ma întrebam, într-un precedent comentariu, cum se face că o funcție atât de importantă cum este cea de primar general al Bucureștiului (practic, a treia funcție în stat!) n-a beneficiat în ultimii ani de nici un nume de Doamne-Ajută, capabil să o transforme în ceea ce merită să fie. Au avut parte bucureștenii de-un Halaicu, pus pe căpătuială rapidă, de-un Ciorbea, încremenit în propria-i victorie, neînstare să semneze nici o hârtie vreme de șase luni, sau de-un Lis, aflat în căutarea unei tinereți pierdute. Nici măcar de data aceasta partidele n-au aruncat în lupta oameni din prima linie, Băsescu fiind mai degrabă sacrificat, în ultimul moment, în ideea evitării dezastrului ce se profila lângă numele lui Nistor. Din punctul meu de vedere exista un singur răspuns: nimeni - dintre oamenii cu platformă reală - n-a dorit să riște intrând într-o competiție practic nominală. Este mult mai simplu și mai convenabil să câștigi sau să pierzi la adăpostul listei de partid. E mai ușor să împarți răspunderea cu alții, decât să ți-o asumi de unul singur. Dacă înșiruirea de anonimi de la primarie este întreruptă acum de o personalitate puternică (nu spun "bună" sau "rea") este pentru că partidul dlui Roman s-a simțit strâns cu uța. N-o să-mi spună nimeni, acum, că la anunțarea candidaturii ministrului transporturilor, s-a așteptat cineva că o să și câștige. Ideea era ca P.D.-ul să nu se facă de râs, nu să se umple de lauri. Dacă lucrurile au stat altfel, aceasta se datorește, pe de o parte, reputației lui Băsescu de om hotărât, gata să se pună cu oricine, iar pe de alta nostalgiei electoratului după un om capabil să pună puțină ordine ăn acest oras scăpat de sub orice control. S-ar putea - și nu pot decât sș doresc acest lucru - ca dl Băsescu să fie acela. Există însă o condiție: să înțeleagă că democrația, chiar dacă nu e cel mai bun lucru, este indispensabilă. Transferul jucătorului Băsescu dintr-o echipă care aplică tactica disciplinei ierarhice, într-una care se ghidează după majoritate, implică mai puțina intransigență și mai multă diplomație. Evident, acolo unde este cazul! Pentru că - să-l parafrazam pe însuși dl Băsescu - primăria nu-i ca trenul! |