Raportul redactat de o comisie internațională privitor la desfășurarea
programului ''Petrol contra hrană'' dă la iveală o încrengătură de
interese și manifestări de corupție la nivel global.
Cifrele sunt impresionante și ele arată un lucru cât se poate de clar:
niciodată embargourile, de orice fel au fost ele, nu i-au slăbit sau
descurajat pe cei supuși unui astfel de tratament, pentru că întotdeauna
au existat și au funcționat interese mai mari și mai bine fundamentate
economic decât aducerea la normele de bună purtare a unora sau altora
dintre cei care au sfidat lumea.
Petrolul irakian s-a dovedit mai puternic și mai convingător decât
abaterea de la normele de comportament și a decenței interstatale.
Închiderea robinetului prin care curgea o zecime din producția mondială
n-ar fi folosit nimănui, și în primul rând, marilor companii
internaționale, care nu ar fi avut cu ce să-l înlocuiască în circuitul
mondial al resurselor energetice.
Însuși programul ''Petrol contra hrană" s-a născut nu din nevoia de a
ajuta poporul irakian, ci din interesul de a-i pune în circulație
petrolul, indiferent de formă. Se îndoiește oare, cineva, că înalții
funcționari ai ONU, sau șefii marilor națiuni nu știau care e adevăratul
rost al programului, că nu știau cum se derulează și că de fapt copiii
Irakului nu beneficiau cu nimic de pe urma lui? Toată lumea știa, dar se
respectă regula nescrisă a oricărui embargou: fă-te că nu vezi și vei trăi
liniștit și bine.
Relevanța cifrelor din raport este aproape nulă, atâta timp cât aproape
nici o companie importantă nu a fost ținută în afara jocului și pe lista
ONU se regăsesc toate marile familii ale economiei mondiale.
''Suprataxele'' făceau și ele parte din regula jocului și din ele se
înfrupta, poate, nu atât Saddam cât liota de intermediari cu funcții și cu
titluri de pretutindeni.
Că România se regăsește în acest circuit nu mi se pare nici acesta un
capăt de țară, atâta timp cât nu a fost încălcat embargoul ci s-a jucat în
interiorul principiilor care l-au guvernat și nu văd de ce Rompetrol ar fi
mai culpabil decât Volvo sau alți titani ai business-ului mondial.
Cât despre epilogul programului, el apare din ce în ce mai limpede.
Pedepsindu-l pe Saddam, America a luat în propriile ei mâini programul
petrolului irakian, nemailăsându-l la discreția tuturor intermediarilor
care s-au îmbogățit suficient de pe urma sa. Acum șpaga rămâne în mâinile
câștigătorului.
|