Mircea Lucescu rămâne - după Anghel Iordănescu, bineînțeles - cel mai important antrenor român al momentului. Disctincția dintre cei doi o fac locul și instrumentele cu care și-au câștigat celebritatea: Iordănescu la "intern", iar Lucescu la "extern". Generalul este - și va rămâne, probabil, multă vreme în posesia acestui "trofeu" - antrenorul cu cele mai multe calificări ale Naționalei, la Mondiale și Europene. Mircea Lucescu, în schimb, a strălucit, mai intens sau mai palid, la cârma câtorva echipe celebre, din campionate puternice și cu justificate pretenții. În Italia și în Turcia el s-a remarcat și prin retrogradări spectaculoase, dar și prin impresionante victorii în campionate sau în cupele europene. Cei doi ani petrecuți de el la cârma Galatei i-au adus acesteia cele mai mari succese din istoria sa. Și, iată, paradoxul: odată cu câștigarea titlului (pe care anul trecut îl ratase în focul bătăliilor europene) a primit și decizia de licențiere din partea clubului! A fost, pur și simplu, dat afară! Lucru aproape de neînțeles într-o lume în care succesul garantează continuitatea. Îi este, probabil, sortit lui Lucescu să aibe parte de asemenea întâmplări paradoxale: pe când se chinuia cu Rapidul în campionatul intern, a primit oferta de a antrena INTER-ul, în cel mai tare campionat european! Când băga Brescia în divizia secundă, avea o cotă de popularitate mai mare ca oricând printre suporterii peninsulari. Ceea ce se întâmplă acum cu el ar trebui înțeles dintr-o altă perspectivă: turcii sunt și ei patrioți - căci nu găsesc alt termen mai potrivit. Allah-ul lor în materie de fotbal rămâne Terim. Chiar dacă acesta nu s-a acoperit de succese în sejurul său italian, el este așteptat ca un izbăvitor la cârma echipei pe care a propulsat-o spre culmile de succes semnate "Lucescu". Așa încât despărțirea de român este un lucru ce intră în logica de acolo a lucrurilor. Iar pentru Lucescu, momentul despărțirii acesta ar fi trebuit să fie, din capul locului. De acum înainte n-ar fi avut decât de pierdut - inclusiv banii pe care i-i datorează clubul. |