Guvernul nu găsește bani pentru investiții. Pentru producția care ar putea genera taxe și impozite sporite. Este ocupat până peste cap cu împrumutarea banilor pentru pensii și salarii bugetare. Atât de ocupat încât nu-i rămâne nici un răgaz să gândească cum vor fi plătite aceste datorii. Cum și de unde. Și când. Deja banii de la FMI nu mai sunt suficienți și, ca să nu tragă obloanele, Ministerul de Finanțe stă cu mâna întinsă pe la bănci. Acestea, oricum, nu mai dau credite nimănui. Băncile n-au încredere, iar cei care vor credite, n-au garanții. În toată aiureala asta există o rază de speranță. Ne-a transmis-o chiar Jeffrey Franks, “trimisul special” al FMI, pe post de dădacă guvernamentală. “Sunt bani gratis la UE” – ne spune el. "Nu trebuie decât să întindeți mâna și să-i luați!".
Ușor de zis, greu de făcut. România contribuie anual cu peste un milliard de euro la bugetul Uniunii. Ar avea șanse să-i ia înapoi – și ceva pe deasupra, dacă …
Dacă am avea proiecte! Purcoiul de euro stă și așteaptă proiecte. Puse pe hârtie ca la carte, respectând regulile. Proiecte care să urmărească dezvoltarea reală a bazei materiale, lucrări necesare de infrastructură. Nu “portițe” pentru hoții și deturnări. Pentru că acestea sunt descoperite până la urmă și nu e lucru mai neplăcut decât să dai banii înapoi. Știm că unii ar prefera să facă pușcărie, decât să-i returneze, dar asta-i regulă. Din volumul financiar de proiecte pentru fondurile structurale selectate, în acest moment România se află pe penultimul loc, cu o absorbție de doar 14,1%. Sub noi mai e doar Grecia. De ce? Din două motive: primul e că n-avem oameni care să se priceapă să facă proiecte viabile. Iar doi, că n-avem cash să punem partea noastră și credite ca să plătim toate lucrările până când birocrații de la Bruxelles verifică și ne returnează banii. Ce facem? Stăm și ne uităm lung la mormanul de bani și salivăm …
Se pare că nici lui Boc, nici miniștrilor săi “perfecți” nu le-a trecut prin cap să ia taurul de coarne, să pună bani deoparte pentru contribuția noastră și să organizeze structuri apte să facă proiecte. Un soi de firmă națională specializată în așa ceva, cu oameni plătiți în funcție de performanță.
“Situația e foarte grea!” – ne spune mr. Franks și adaugă gânditor: “Dacă ați putea să atrageți acei bani în timp util n-ați mai avea nevoie de împrumuturi …” |