Exact în momentul în care gestul său nu mai este de folos nimănui - nici măcar sieși - dl Sârbu (Radu) își dă demisia din funcția de vicepreședinte al PNȚCD. Gestul său a fost salutat public de preșdintele Victor Ciorbea, și în particular, de către ofițerii de la IGP care au instrumentat dosarul privatizării hotelului București, finalizându-l cu propunerea de trimitere în judecată a fostului președinte al FPS, sub care se produsese oneroasa tentativă de înșfăcare a acestui hotel. Cu siguranță că polițiștilor le vine mai la îndemână să-l înhațe pe simplul cetățean Sârbu (Radu), decât pe vicepreședintele unui partid, fie el și unul neparlamentar. Îi vine mai ușor și președintelui Victor Ciorbea ca, răspunzând prin fapte îndemnurilor insistente ale părintelui său europolitic, Wim Van Veltzen, să poată clama că puterea își face mendrele abuzând de simplul cetățean Sârbu (Radu). Toate limpezi ca apa de ivzor. Un singur om pare cam incomodat de evenimente: este fostul președinte Emil Constantinescu, cel a cărui grijă de-a dreptul frățească l-a însoțit de-a lungul întregului său traseu politic pe țărănistul Sârbu (Radu). El, președintele fost e cel care l-a propus și l-a impus, în pofida unui C.V. doldora de abuzuri și de mânării comise în Clujul natal. El, președintele fost este cel care i-a pus pumnul în gură premierului Radu Vasile, care timp de vreo 6 luni, până la propria sa mazilire, a cerut cu insistență mazilirea șefului de FPS. Ei bine, el, președintele fost, care vrea acum să-și facă reintrarea festivă în politică, în calitate de lider al viitoarelor speranțe, trebuie să depășească obstacolul unui Sârbu pus în cătușe și trimis la bulău de același Parchet și aceeași Poliție care-i făceau pe plac cu câțiva ani în urmă umflându-l pe Temeșan. Dacă va trece de acest obstacol, dl Constantinescu se poate considera reintrat în politică. Dacă nu, nu! |