Nepoata lui Paul Niculescu-Mizil s-a căsătorit cu un libanez!  Nunta a avut loc, cu mare fast, la Palatul din Snagov al lui Ceauşescu! Iată o ştire care cu doar vreo 14-15 ani în urmă ar fi fost de neconceput!  Unu - pentru că dacă nepoata şi-ar fi oprit privirile asupra unui străin, cariera bunicului (sau unchiului?) ar fi putut fi sfărâmată cu brutalitate.  Nu se potrivea cu standardele epocii ca un membru al CPEx, un fruntaş al partidului, în general, să aibe rubedenii în străinătate! Aşa ceva intră în categoria lipsei de dragoste de ţară, dacă nu cumva chiar a trădării.  Este sigur, aproape sigur, că bunicul (sau unchiul?) ar fi făcut tot ce era omeneşte posibil pentru a schimba o atare hotărâre, care ar fi abătut represaliile de rigoare asupra întregii familii. Două erau întâmplările care afectau nomenclatura vremii şi făceau ca lucrurile să pară scăpate de sub control: călătoriile şi căsătoriile.  Oridecâteori o progenitură de ştab punea ochii pe un partener străin, se iţea spaima penetrării sistemului de ochii şi urechile agenturilor care, în mod obligatoriu trebuiau să se afle în spatele pretextului sentimental.  Cea de-a doua categorie era cea a călătoriilor: nu de puţine ori se întâmpla că membri ai familiilor de nomenclaturişti - singurii care aveau şansa de a obţine paşapoarte, prin intervenţii la cele mai înalte niveluri - hotărau să rămână în străinătate.  În acele momente, doliul social pogora asupra familiei; cel mai bine plasat dintre membrii acesteia nu mai aştepta să fie chemat pe undeva, ci-şi dădea demisia şi-şi punea cenuşă în cap.  În acelaşi timp, pe filiera vizei, începeau să cadă capetele, vinovate sau nu - nu mai avea importanţă. Este doar o imagine a profundei stări de anormalitate care caracteriza un sistem ale cărui abuzuri şi absurdităţi le uităm adesea cu prea multă uşurinţă.