Ea - jună, de familie bună, educată și având pe puțin 12 nași, toți cu conturi solide în bancă și gospodării arătoase. El - june deștept, dar scăpătat, provenind dintr-o familie cam dezorganizată (pe motiv de opțiuni politice diferite) și trăind într-o casă grevată de o groază de datorii (externe). Cei doi s-au văzut (în urmă cu vreo 5 ani), s-au plăcut (în urmă cu doi ani) și au hotărât să-și unească destinele, mai întâi printr-o logodnă și apoi, după ce pretendentul va fi demonstrat că e în stare să se îmbrace decent și că are cu ce să cumpere inelul de căsătorie, să-si unească destinele.
Ieri, la logodnă a fost prezentă logodnica cu cei 12 nași și logodnicul, pierdut prin asistență. Au lipsit cu desăvârșire părinții logodnicului, rubedeniile acestuia fiind prinse cu treburi și certuri prin sat...
Sper că parabola e destul de străvezie pentru a ilustra ce s-a întâmplat la momentul (festiv) al asocierii României la Uniunea Europeană. Ambasadorul francez (Franța se află la președinția Comisiei) și-a adunat colegii pentru a ura, împreună, în fața ziariștilor, mult noroc si succes României în noua sa calitate ce ar urma să o transforme (pe la finele mileniului) în membru plin al Casei Comune. Oficialitățile românești au ignorat pur și simplu momentul, nemarcându-l prin nici o manifestare, prin nici o declarație și lăsându-l să treacă precum o nouă ocazie, dintre multele pe care le-au ratat sistematic și cu nonșalanță. |