Decesul neașteptat al lui Mihai Botez a creat o situație de criză în diplomația românească ce este confruntată cu unul dintre examenele sale de maturitate: vizita oficială a președintelui lliescu la Casa Albă, programată (dar neconfirmată oficial, încă) pentru luna septembrie. S-au făcut și se fac o mulțime de speculații pe tema acestei succesiuni și reuniunea din această săptămână, a celor mai importanți ambasadori (sau, mai exact spus, a titularilor celor mai importante misiuni diplomatice) la Ministerul de Externe a sporit calitatea și cantitatea supozițiilor. Reprezentanți ai primelor trei puteri (în ordine: președinție, guvern, parlament) își îndreaptă cu nesaț privirile spre fotoliul prin care s-au perindat Aurel Dragoș Munteanu și Mihai Botez, cu speranța că acesta le va aduce consacrarea politică, cel puțin prin proximitatea celui mai puternic om din lume care, este la această oră președintele Clinton. Se vehiculează numele consilierilor prezidențiali Negrițoiu și Chebeleu, cel al senatorului Vasile Văcaru, ba chiar și cel al ministrului Meleșcanu deși rațiuni de ordin practic vor face, foarte probabil, ca în perspectiva vizitei, misiunea să fie preluată de un tehnician - actualul ambasador la ONU - Goriță. Problema succesiunii definitive este una dintre cele mai serioase și aluziile la adresa academicianului Cajal mă fac să cred că n-ar putea fi operată - pentru actualul context politic - o alegere mai bună decât aceea a ponderatului, lucidului și influentului șef al federațiilor comunităților evreiești din România. Cel puțin în sensul unei reciprocități autentice. |