La patru ani de la câștigarea alegerilor, președintele Constantinescu a ieșit la rampă cu ultimul său bilanț. Și a ieșit într-un moment în care liniștea care se așternuse asupra Cotrocenilor părea să fie definitivă. Ultima zvâcnire a orogoliului cotrocenian a livrat ziariștilor un inventar de realizări care, fără să vrem, ni-l evocă pe Pristanda, în momentul bilanțului pe care i-l cere prefectul Tipătescu. "Steagurile" regimului Constantinescu flutură pe toate imobilele Puterii, dar în special pe cele ale Parchetului General, care a lucrat 24 de ore din 24 pentru a combate corupția și crima organizată - care s-au dovedit a fi inamicii cei mai nemiloși ai președintelui, prin modul lipsit de onestitate prin care au încercat să bruieze promisiunile electorale ale d-lui Constantinescu. Au fost anchetați o grămadă de infractori, o bună parte dintre ei au fost trimiși în judecată și o mică, infimă parte (în majoritate acari) a fost și condamnată! Dacă ofensiva împotriva corupției poate fi considerată un succes, insuccesul pe care-l reclamă cu tărie instituția prezidențială este respectarea legii. Adică nerespectarea ei. La fine de mandat, dl președinte face stupefianta constatare că în România legea nu valorează nici cât o ceapă degerată. Chiar dacă domnia sa n-a ezitat să numească personalități destoinice în funcția de procuror general, de ministru al Justiției, de președinte al Curții Supreme de Justiție, de ministru de Interne. Toți acești domni s-au dovedit neputincioși în fața lipsei de apetit a națiunii față de litera legii (că de spirit ce să mai vorbim) și nici nu trebuie să ne mai mirăm, din moment ce dl președinte a încasat-o de la foștii securiști - după propria sa declarație - sub ochii acelorași. În rest, numai de bine! |