Vedem o grămadă de filme americane despre justiție și despre modul în care, în cea mai avansată democrație din lume, se asigură sănătatea societății prin pedepsirea celor vinovați și prin lasarea în libertate a celor nevinovați. Le văd nu mai casnicele, ci și procurorii, judecătorii și avocații de pe la noi, care împrumută și ei ce pot din tehnica actului de justiție. În momentul de față, împrumuturile se rezumă la recuzită și la mediatizare. E și ăsta un pas înainte, față de tăcerea de gheață care însoțea actul de justiție din vremea comuniștilor, când în presă ajungeau doar două lucruri: arestarea și condamnarea. Plus, acolo unde era cazul, și se cerea, implicarea opiniei publice, înfierarea actelor antisociale și elogierea justiției. Care justiție se caracteriza, mai ales, prin faptul că, de cât să lase un vinovat în libertate, mai bine băga la zdup zece nevinovați. Acum este - sau ar trebui să fie - invers Justiția română și-a încetinit ritmul, teoretic pentru a cântări mai bine faptele. Un proces nu se mai defășoară cât ai bate din palme, decât dacă inclulpatul e vreun pârlit oarecare. Dacă e VIP, atunci beneficiază de toată deferența, este plimbat pe la parchet doi - trei ani, dă declarații la venire și la plecare puhoiului de reporteri care fac de strajă în fața și în spatele instituției, își exprimă încredere în justiție, care, la rândul său își exprimă încrederea în inculpați ascultându-le păsurile și respectându-le prezumția de nevinovăție și sancționând viciile de procedură ale procurorilor. Sunt spectacole - maraton, care dau o pâine bună de mâncat presei și subiecte de dezbătut pensionarilor din Cișmigiu. Aici i-am bătut cu siguranță pe americani. Suntem chiar mai democrați ca ei. Uitați-vă, de pildă, ce au făcut ei ei cu Philip Bloom, partenerul domnului Baltazar și ghidul, prin America, al câtorva președinți români: l-au umflat la scara avionului acum vreo câteva luni. Am mai auzit de el doar deunăzi, când și-a recunoscut faptele pentru care a fost acuzat (la noi nu face nimeni greșeala asta!). Că a dat mită unor administratori americani din Irak, ca să obțină niște contracte! Păi la noi ar râde și cu fundul colegii, de nefericitul care ar comite o astfel de nerozie. Noroc însă că noi nu suntem americani. Și nici nu aveam șanse de a deveni prea curând...
|