Mai ceva ca la o finalã de campionat mondial de fotbal a fost aºteptat rezultatul meciului (unul din trei) dintre Adrian Nãstase ºi DNA.
Rezultat (nu final): 1. Adrian Nãstase câºtigã, dupã aproape 11 ani de la declanºarea „evenimentului”, prima rundã.
Reacþiile, primele reacþii, au fost, cum era de aºteptat, diverse ºi controversate. ÃŽntre „nu a fost un proces politic” al Monicãi Macovei sau „Speram sã fie condamnat” al Elenei Udrea ºi „Era normal sã fie achitat” al lui Ponta sau „Sunt bucuros cã justiþia l-a gãsit nevinovat” al lui Antonescu, se plaseazã, strategic, „No comment”-ul preºedintelui Bãsescu, cel care ºi-a fãcut un titlu de onoare din faptul cã „nu comenteazã deciziile Justiþiei”.
Instanþa ºi-a spus primul cuvânt. Judecãtorii n-au afirmat cã Adrian Nãstase e nevinovat – dacã este cumva, vinovat, asta o ºtie, cu precizie, doar el – ci cã ceea ce au reuºit sã adune procurorii în acest dosar nu demonstreazã, fãrã nici un dubiu, cã faptele sale pot fi sancþionate penal. Este, dealtfel, problema ºi în cazul celorlalte douã dosare – „Trofeul Calitãþii” ºi „Zambaccian”. Toate trei poartã amprenta unui demers de un tip special: acela al cãutãrii – uneori cu orice preþ - a pretextului necesar pentru a-l înfunda pe fostul premier. Or, astfel de pretexte se pot gãsi pentru fiecare dintre noi, dacã se scormoneºte bine ºi cu atenþie. Cele trei procese pentru care Nãstase a petrecut mai mult timp pe la tribunal decât la Parlament au fost generate de discordia politicã a momentului, în care cele douã tabere s-au încãierat pe viaþã ºi pe moarte. ÃŽn cazul Zambaccian, de pildã, totul a plecat de la un denunþ al deputatei Mona Muscã (cine ridicã sabia...) iar în celelalte douã de la anturajul lui Bãsescu, cel care în calitate de preºedinte dorea sã demonstreze cã regimul sãu este un aprig luptãtor împotriva corupþiei. Or, toate armaghedoanele din cei patru ani de guvernare ai PSD-ului arãtau cu degetul spre premier. ÃŽmpãrtãºeau suspiciunile chiar membri ai partidului sãu – dintre cei care astãzi se bucurã public de achitarea sa. Iar intensitatea atmosferei negative fãcute în jurul sãu, care a reverberat pânã la gardienii mondiali ai corectitudinii politice, cerea o rezolvare exemplarã. Exlud ideea ca Bãsescu sã le fi cerut punctual procurorilor sã-l înfunde. Aceºtia însã, cu binecunoscutul reflex de servilism au reacþionat convergent ºi au demarat cãutãrile. Paradoxul prezent este cã ceea ce i se punea în cârcã lui Nãstase acum 6-7 ani, azi poate stârni zâmbete condescendente doar în comparaþie cu ceea ce se întâmplã în ograda partidului de guvernãmânt, la cele mai înalte niveluri.
Este motivul pentru care continui sã cred cã Adrian Nãstase este mai degrabã acuzat într-un solid dosar „Mãtuºa Daniela”, decât în cele inconsistente, aflate pe rol. |