Cine sã trãiascã?Pãi, de exemplu, Mircea Geoana, junele nostru ministru de externe, care a reusit sã dea o loviturã dublã: sã economiseascã banii pe care ar fi trebuit sã-i cheltuiascã organizându-şi aniversarea celor 44 de veri dacã ar fi venit pe lume în altã zi decât cea în care sora Franţa îşi sãrbãtoreşte şi ea ziua naţionalã - şi dacã avea altã meserie decât aceea de diplomat, deţinãtor al funcţiei respective; şi doi, sã ia un avans de popularitate care sã le cadã greu la stomac unora dintre cei care-l considerã un competitor pentru anumite funcţii şi poziţii politice. Gurile rele zic cã premierului Nãstase nu i-ar fi cãzut prea bine atenţia care i s-a dat ministrului sãu de externe la chermeza gãzduitã de ambasada Franţei, duminicã. Nu cred asta pentru cã, în competiţia directã care se sugereazã cã ar exista între cei doi, premierul a luat caimacul şi la acest capitol: n-a fost el cel care a fost felicitat, de faţã cu toatã crema politicã a Europei, de cãtre premierul spaniol Aznar, în cursul summit-ului de la Sevilla, pe 22 iunie?Ba a fost.Or, între asistenţa de atunci - Schroder, Blair, Chirac, Berlusconi - şi cea de acum existã niscai diferenţe.Dar şi o asemãnare: prezenţa, la ambele, a preşedintelui Iliescu - cel care se strãduieşte a fi un tatã iubitor pentru toţi fiii sãi politici, dar în special pentru şefii executivului - indiferent cã-i cheamã Nãstase sau - cum se mai speculeazã - Geoanã. Aşa încât nu vãd de ce s-ar îngrijora dl Geoanã, chiar dacã unora li s-a pãrut cã dl Nãstase ar fi ascultat cam încruntat elogiile pe care i le aducea ambasadorul Menat.Allons en fants de la Patrie! - vorba Marseillezei: fie Nãstase, fie Geoanã, fie oricine altcineva, România trebuie sã meargã înainte, fãrã a se împiedica de micile ciupituri şi înţepãturi la care nesuferita de presã îi supune zilnic pe reprezentanţii naţiei. Mulţi ani trãiascã!