O discuţie savantă în jurul scandalului recent iscat de Mugur Ciuvică în legătură cu 'cesionarea' afacerilor derulate cu primăria Capitalei, de către o distinsă deputată PD, către venerabila sa mamă, organizată de un post de televiziune s-a învârtit îndelung în jurul cozii, ezitând să puncteze decisiv. Era vorba că de ce fac asemenea firme afaceri cu statul. De ce companii care aparţin, mai pe faţă sau mai pe dos, unor oameni politici, nu fac afaceri doar cu sectorul privat. Aşa s-ar rezolva aproape toate conflictele de interese. N-ai treabă cu banul public, nu te doare capul. Ce faci, însă, dacă - aşa cum se întâmplă în cazul doamnei Cazacu - eşti specializat în reparaţii de străzi? De unde găseşti privatul care are prin ogradă kilometri de şosele? Concluzia n-a fost prea clară, şi nici primarul general, invitat special, nu s-a dat de ceasul morţii, el personal nefăcând parte din această categorie. Statul nu cumpără marmură de la dânsul. Cel mult o cumpără antreprenorii. Cum spuneam, însă, participanţilor le-a venit destul de greu să taie nodul gordian. Iar acesta este următorul: dacă vrei să faci afaceri cu statul şi dacă n-ai alternativă, cea mai simplă soluţie este să renunţi la ceea ce te împiedică: mandatul de parlamentar sau de funcţionar public. Nimeni nu te obligă să stai în Parlament. Nimeni nu te obligă nici să intri acolo. Chestiunea este total benevolă şi, în general, se consideră că atunci când faci acest lucru eşti animat de nobilul ideal al servirii patriei şi a cetăţeanului.Realitatea ne arată că dna Cazacu care, după ce-a intra în Parlament, ca să n-aibă probleme de incompatibilitate formală, a cedat - formal - afacerile mamei, în realitate continuând să se ocupe de ele. Şi să beneficieze de influenţa pe care o are ca membru al corpului legiuitor pentru a 'forţa' licitaţiile de lucrări publice. Că acestea sunt la Capitală, condusă politic de democraţi, este probabil o simplă întâmplare. Ca şi faptul că dumneaei este membră a aceluiaşi partid.Această dilemă fără sfârşit, a politicienilor care vor să facă şi afaceri şi să câştige mulţi bani, şi a oamenilor de afaceri care câştigă mulţi bani, dar vor ca politica să le aducă şi mai mulţi trebuie să ia sfârşit. Nu este nici o diferenţă între culpele morale ale moştenitorilor şi cele ale donatorilor şi n-ar trebui să existe nici una legală. Şi poate că tot acest scandal al dezvăluirilor va face ca lucrurile să intre odată pentru totdeauna pe făgaşul normalităţii.