Suedia este una dintre țările dezvoltate, cu un nivel de civilizație remarcabil, în care tensiunile sociale se fac extrem de rar auzite. Cu atât mai puțin cele politice. Cu toate acestea, Suedia înregistrează trista performanță de a fi țara în care, într-o perioadă relativ scurtă - 17 ani - doi înalți demnitari, un prim-ministru, Olof Palme, și un ministru de externe - Ana Lindh să fie asasinați. În condiții asemănătoare: în plină zi, în mijlocul mulțimii. Olof Plame ieșise de la un film și se plimba, împreună cu soția pe un bulevard din Stockholm, când a fost împușcat de un necunoscut care nici până astăzi nu a putut fi identificat; Ana Lindh a fost atacată de un individ înarmat cu un cuțit și înjunghiată de mai multe ori, mortal, în timp ce făcea cumpărături într-un magazin din același oraș. Și într-un caz și în altul rațiunile sunt obscure, cei doi oameni politici nefiind purtătorii unor mesaje deosebite, apte de a-i face ținta unor resentimente de o asemenea intensitate. Ba, din contră, ambii erau militanți activi pe tărâm social și umanitar, de o moralitate fără cusur... Ceea ce s-a întâmplat la Stockholm nu cred că se poate întâmpla la noi. Asasinatul politic le-a fost și le este străin românilor. Nu se potrivește cu structura lor psihologică și morală. Când s-au întâmplat astfel de lucruri - în perioada tulbure de dinainte de cel de-al doilea război mondial - procedeul era de import, iar fanaticii făptuitori aveau în față modelul a ceea ce se petrecea într-o Germanie ieșită din orice tipar. Este un prim motiv. Un al doilea îl constituie faptul că spre deosebire de Suedia, noi avem grijă de demnitarii noștri. Există o instituție specializată care veghează zi și noapte ca nici o persoană cu gânduri și intenții necurate să nu se afle în preajma celor care poartă responsabilitatea guvernării țării. Oamenii ei o fac cu profesionalism și cu mijloacele din dotare, față de care bugetul nu este din cale-afară de zgârcit. Dar, mai ales, așa ceva nu se poate întâmpla la noi pentru că demnitarii noștri nu au obiceiurile ciudate ale celor suedezi. Vi-l imaginați cumva pe Adrian Năstase plimbându-se cu soția, doamna Dana Năstase, la braț, pe Calea Victoriei sau pe Magheru, sau pe Lipscani? Îl vedeți pe Mircea Geoană bătând magazinele bucureștene în căutarea unei cămăși sau a unei perechi de pantofi, la 'Adam' sau la 'Castel'? Să fim serioși! De aproape 13 ani, între demnitarii noștri și lumea obișnuită s-a interpus un zid de nepătruns. Mulți dintre ei cunosc Bucureștiul doar prin ceea ce văd pe fereastra Jeep-ului ce-i poartă de acasă până la Guvern, sau la Parlament, sau la altă instituție. Vă închipuiți că mai știe vreunul dintre ei cât costă o pâine? Sau un kilogram de roșii? Sau o pereche de ciorapi? Români, dormiți liniștiți! Nimeni nu se va apropia - indiferent de intenție - de aleșii voștri, pentru că cineva veghează. În primul rând, ei înșiși. |