O nouă etapă - calitativ superioară - în cadrul relațiilor româno-basarabene se anunță de pe acum prin apariția 'Dicționarului moldovenesc-românesc' al unui domn de peste Prut, pe numele său moldovenesc Vasile Stati (ne lipsește, din păcate, traducerea). Ei bine, acest domn lămurește pe parcursul a nu mai puțin de 340 de pagini, semnificația și înțelesul vorbelor din limba care se folosește în Republica Moldova. Dl Stati aduce, în acest op, nu mai puțin de 19.000 de dovezi în favoarea faptului că, în realitate, lucrurile stau altfel decât știam noi: și anume că la Chișinău se vorbește o cu totul altă limbă decât la București. Ceea ce, într-un fel, începusem și noi să bănuim. Limba pe care o descoperă acum temerarul lingvist moldo-basarabean este una profund originală, în care găsim termeni originali, precum 'abricos' pentru 'pom fructifer', 'aiest' pentru 'acest', 'alunică' pentru piatră scumpă la inel, sau 'acaț' pentru salcâm! Dl State descoperă în acest fel ceva mai multe cuvinte 'moldovenești' decât cele presupus de origine dacică, descoperite de lingviștii de dincoace de Prut. Demersul autorului dicționarului este, în ultimă instanță, un demers politic, el dorind să dovedească faptul că oameni ca dânsul sau ca dl Voronin n-au nici în clin nici în mânecă cu oameni precum academicianul Graur sau premierul Năstase. Vecinii noștri de la Est oferă un model de tratare a problematicii de gen, pe care ne îndoim că americanii, de pildă, vor ezita mai mult în a-l folosi pentru a le demonstra englezilor că limba lor americană nu are nimic în comun cu ceea ce vorbea și scria Shakespeare, sau austriecilor care vor dori să demonstreze nemților că limba lor este net diferită de cea a lui Goethe și Heine. Lingviștii basarabeni se înscriu, în acest fel, ca veritabili promotori ai diversității culturale și lingvistice într-o lume a globalizării galopante. |