Între întâmplarea cu ziaristul de la Craiova, arestat pentru luare de mită într-un context destul de neclar, și în- tâmplarea celor doi procurori, dați în vileag ca mari amatori de spectacole porno pe viu, este o strânsă legătură, bazată, în primul rând, pe incitare și premeditare. Este clar că și ziaristului, și celor doi procurori li s-a întins câte o cursă, și unul, și alții riscând cu mult prea multă naturalețe - ceea ce înseamnă că erau obișnuiți cu mediul și metodele și că se credeau suficient de infailibili pentru a se mai gândi și la consecințe.
Din păcate, modelul de publicitate în limita șantajului este de-acum comun, înțr-o presă confruntată cu mari, tot mai mari dificultăți economice. Ceea ce s-a întâmplat la Craiova se întâmplă și la case mai mari, iar faptul că acesta este primul caz instrumentat de justiție nu modifică cu mult datele problemei. Puterea pe care o deține instituția partidului, în special în colectivitățile mai puțin dense și mai puțin diverse, se află la originea unui întreg șir de nedreptăți, parafate legal, dar și a unei conștiințe a infailibilității. Faptul că procurorii au știut că sunt filmați și că au acceptat să-și joace penibilele roluri demonstrează că ei se considerau de neatins, deasupra regulilor ce-i guvernează pe alții. Șefii lor s-au prevalat de scuza că oamenii erau în timpul lor liber, în care pot să facă ce vor. Ce vrea poate să facă atât în timpul liber, cât și în cel „socialmente necesar" omul fără o responsabilitate publică, fără un mandat de reprezentare. Or, cei doi reprezentau legea, garanția de aplicare a ei. Mi-e greu să cred că cineva poate să-și facă noaptea de cap, să calce în picioare orice reguli, iar ziua să stea drept, neclintit, în fața celor care încearcă să atenteze la principiile conviețuirii și ale dreptului.
Și într-un caz, și în celălalt, avem de-a face cu un model pe care societatea buimacă de tranziție l-a creat și tinde să populeze cu el teritorii eliberate de morală și bun-simț: un soi de Mr. Hyde - Dr. Jekyll, care una predică și alta fac.