Pe fond nu poți să nu fi de acord cu ideea promovată de președintele Băsescu: desecretizarea completă a arhivelor Securității reprezintă pasul decisiv spre normalitate, într-o societate mult prea frământată și agitată de numeroasele 'pete albe' pe harta morală a României. Poate că și președintele Iliescu a avut dreptate amânând momentul pentru o etapă mai calmă, mai așezată, dar este limpede că a continua în felul acesta nu face decât să mențină un subiect constant de discordie și de nemulțumire. Mi-e greu să cred că la 16 ani de la Revoluție și după răsturnarea unei orânduiri politice, în condițiile participării României la sistem de securitate colectiv, mai pot să subziste teme care, prin deconspirare, ar mai putea afecta siguranța națională.. Singurul lucru care mai poate fi afectat este sistemul de siguranță personală și, poate, colectivă, pe care secretizarea unor dosare l-a oferit unor personaje care nu-și merită poziția pe care o dețin, iar eliminarea - justificată - a acestora mi se pare un act de conștiință și de demnitate.Cu ce nu pot să fiu de acord este tactica utilizată de președintele Băsescu în realizarea acestui obiectiv. Respectiv, asmuțirea unor părți din opinia publică asupra unor întregi categorii și întreținerea acestor focare de discordie. Pentru că odată cu semnalele sale, președintele generalizează în mod pripit și păgubos: el nu vorbește despre deconspirarea unor jurnaliști care și-au trădat meseria scriind articole 'secrete' pentru anumite 'publicații' oculte și semnând cu pseudonimele pe care li le acordau ofițerii recrutori. El vorbește despre presă, cea compusă din jurnaliști formați și afirmați înainte de '89, ca despre o categorie integral 'mânjită' și care n-ar avea dreptul moral să mai scrie - punct de vedere îmbrățișat cu entuziasm de reprezentanții generației care nu are în rândurile ei turnători la Securitate doar pentru simplul motiv că aceasta nu mai există, altminteri ei fiind dispuși să servească cu entuziasm politica acestuia. Mai vorbește președintele despre clerul-turnător, uitând că din rândurile preoților s-au îngroșat efectivele deținuților politici și că această categorie a fost sistematic considerată ca una reacționară. Vine acum președintele cu sportivii. Sigur că și printre aceștia au existat turnători. Dar cui și la ce ar servi să aflăm acum că o parte dintre medaliile țării au fost pătate cu cerneala delațiunii? Că unele dintre recordurile înscrise în anale au aparținut unor oameni pentru care performanța a fost, condiționată, poate, de concesii și compromisuri?Această stare de 'îmbârligare' constantă a societății dă, probabil, unele satisfacții personalității complexe (și complexate) a președintelui, dar în nici un caz nu ajută la însănătoșirea climatului general, pe care nu face decât să-l mențină într-o tensiune constantă. Folositoare demiterii unor astfel de acțiuni...
|