Ca în orice menaj de conveniență, există o dispută surdă
pentru întâietate și în Convenție: cine e bărbatul?
Care e femeia? Cine de cine ascultă? Istoria acestui mariaj
pleacă de la celebrul artificiu al lui Corneliu Coposu. Un soi de aritmetică
magică în care 2 plus 2 a dat 5! Orice sondaj de până în prezent a arătat că
scorul Convenției este superior sumei scorurilor individuale ale formațiunilor
care o compun. Și care până la urmă sunt doar două: PNTCD si PNL. Istoria
contemporană a Opoziției ne arată că PNL-ul a fost, la începuturi, locomotiva -
vorba dlui Câmpeanu. Numai că frâ-narul de la vagonul de marfă a reușit
performanța de a elimina mecanicul cu tot cu locomotivă, rămânând singur pe
postul de "tren". Fărâmițat, tras în toate părțile de lideri
veleitari, PNL-ul s-a salvat de la pieire tot prin Convenție, reușind totodată
să revină în prima scenă politică. Unde a început să aibă rău de înălțime. Un
rău care l-a făcut, de pildă, pe dl Stoica, anul trecut, dacă nu mă înșel, să
aroge pentru formațiunea sa poziția de cârmaci -implicit lider - al unei
Convenții în care bătrânii țărăniști nu mai reușeau să țină pasul.
lată însă că recentul sondaj CURS clarifică oarecum
lucrurile: scorul dintre cele două formațiuni, la "individual" este
de 12-9 în procente în favoarea țărăniștilor. Într-un meci care, dacă mai
durează mult, prin pierderi succesive de efective (aripa Cataramă, aripa
Ciorbea) riscă să transforme victoria oricărei dintre părți în una a la
Pirrhus.
Adică - dacă e să dăm un exemplu - în ceva de genul unei
bătăi avându-i în colțul roșu pe domnii Diaconescu și Galbeni, iar în cel
albastru, pe dl Quintus, rămași ia datorie pe puntea unui Titanic care a
început deja să ia apă pe la scrijeliturile produse cu PAR-ul sau cu alte
"argumente" electorale.