Nu, n-am să mă refer, așa cum v-ați așteptat, la cea mai înaltă treaptă a ierarhiei comuniste de partid. Aceea odihnească-se în pace, alături de cel care a deținut-o, cum s-ar spune, pe viață...
Este vorba despre funcția de Secretar General al Guvernului. A fost inventată în pripă, din rațiuni cunoscute doar de cei care s-au trezit peste noapte miniștri, primi sau adjuncți, pentru a regla problemele de „casă" ale Palatului Victoria. Primul care a deținut-o a fost, pare-mi-se, domnul Jerbas, emanație a Revoluției și dânsul. Nu s-a remarcat prin nimic și i-a pasat-o, în scurt timp, dlui Olteanu, care și dânsul a părăsit-o pentru un post diplomatic prin America de Sud. Funcția ca atare a intrat intr-un puternic con de umbră, până când Viorel Hrebenciuc, artizanul campaniei electorale din '92, a descoperit-o rătăcită prin sediul Palatului Victoria, abandonată de „tehnicienii" lui Theodor Stolojan. Om cu fler, Viorel a spălat-o, a călcat-o a îmbrăcat-o frumos, a dat-o cu spray și a făcut din ea o veritabilă vedetă. Vreme de patru ani, toată lumea a dorit-o cu pasiune, a curtat-o, s-a împiedicat de ea, dar unul singur s-a bucurat de toate favorurile ei: abilul Viorel. Acesta a reușit chiar s-o bage în Guvern (prin „fișa postului", Secretarul General nu era membru al Guvernului. Ei bine, a devenit). Cu afabilitatea și disponibilitatea-i proverbiale, Hrebenciuc a făcut din această funcție un veritabil centru de comandă al Guvernului Văcaroiu. Nimic nu i-a scăpat, totul a trecut pe acolo, de unde și suspiciunile - niciodată probate - la adresa lui „Prâslea al Corupției". Dar Guvernul Văcaroiu s-a dus, o dată cu el și Viorel, iar funcția a rămas din nou singură. I-a făcut ocheade fercheșul Remus Opriș. A concubinat cu ea o perioadă; dar s-a constatat că n-au prea multe în comun. Acuma se ține cu unu' Stroe. Nu se știe cât. Pentru că, potrivit Legii Funcționarului Public, devine funcție nepolitică. Neinteresantă adică, pentru, clientela de partid. Mărire și decădere...