Nu știu ce ar putea fi mai complicat decât intenția noului șef al Gărzii Financiare București, procurorul Marius Olteanu, de a scoate șpaga în afara instituției. Pentru că aici este vorba despre o lungă conviețuire și o exemplară înlănțuire de destine. Garda Financiară, ca instituție, a pășit în economia de piață cu stângismul fostelor instituții comuniste de control. A avut și neșansa de a-i fi instalat la cârmă un plutonier de manutanță, devenit peste noapte general, care s-a trezit păstor cu blană de lup peste turma dezorientată de agenți economici rămași cu un picior în economia centralizată și cu celălalt prins în ușa economiei de piață. Generalul Florică a înscris o pagină nemuritoare în istoria acestei instituții, prin cultivarea abuzului generalizat, prin instituționalizarea șpăgii, prin organizarea efectivă a contrabandei de țigări, în special și prin modul selectiv în care se efectuau controalele. Florică a ridicat un veritabil monument șpăgii, pe care acum dl Olteanu își propune să-l demoleze. Cum? Cu cine? Păi, dacă e vorba să o facă cu forțe proprii, mi se pare destul de dificil. Demolarea este o operațiune specifică și ea nu se face, de regulă, cu zidari. Or, Garda Financiară este plină de asemenea Meșteri Manole care și-au zidit în soclul monumentului onestitatea profesională, constatând cu bucurie că acesta nu se crapă peste noapte. Pentru ei va fi foarte dificil să se dezică de miturile și de tehnicile care au alimentat, atâția ani, profilul instituției. Toată povestea ar trebui gândită într-un mod complet diferit - începând cu instituția însăși. Izgonirea șpăgii din templul Gărzii nu este deloc o operație simplă, ci una care riscă să-l răstignească pe noul Mesia, procuror militar, pe crucea campaniei anticorupție. |