Ura! S-a zis cu corupţia! De-acum înainte, orice licitaţie se va face prin Internet. Are nevoie, să zicem, ministerul, de pixuri pentru funcţionari? Nu mai fac cei de la administrativ ce făceau până acum: se duceau iute la o firmă cu care aveau aranjamente şi luau pixurile mai scump cu 30 la sută. Acum nevoia de pixuri va apare pe ecranele monitoarelor să vadă toată lumea, dar mai ales cei care au pixuri de vânzare, iar de câştigat va câştiga automat cel care oferă preţul cel mai mic! În acest fel, instituţiile bugetare vor cheltui cu 30 la sută mai puţin decât cheltuiau până în prezent cu licitaţiile netransparente, în plic! Bineînţeles, se vor ivi tot felul de cârcotaşi care să spună: dar dacă pixurile cele mai ieftine sunt şi mai proaste? Dacă cu aceste pixuri funcţionarii scriu mai puţin cu 50 la sută decât scriau cu cele "netransparente"? Dacă aranjamentele se vor face şi pe Internet, prin asocierea mai multor ofertanţi pentru a câştiga licitaţia la preţul pe care-l consideră ei a fi mai mic? Evident, într-o ţară ca România, care de 12 ani (mergem chiar pe-al 13-lea) exersează toate combinaţiile posibile prin care să fie păcălit statul, ne aşteptăm la orice. Dar mai ales ca Internetul să devină un aliat mai sigur, mai infailibil, apt să legitimeze orice furt. Căci de fantezie, în fentarea regulilor, nu ducem lipsă. Iată doar două cazuri: ca să ajungă mai uşor în Anglia, emigranţii români au ajuns maeştri în manipularea semnalelor feroviare franceze, oprind mărfarele în mijlocul câmpului pentru a se îmbarca cu căţel şi cu purcel. Sau altul: ca să fenteze spaţiul Schengen, românii care rămân mai mult de 90 de zile în vreuna dintre ţările cu pricina, îşi trimit paşapoartele acasă prin prieteni, cu 100 de euro în ele, să li se pună viză de intrare ca să n-aibă probleme încă 90 de zile! Aşa încât, pentru un fleac, ca licitaţiile pe Internet, crede cineva că va fi nevoie mai mult de o săptămână ca să se găsească "soluţia"? S-avem rezon! Nimeni nu ne întrece când e vorba să ne dovedim şmecheria înnăscută! Mă întreb însă de ce nu sunt la fel de şmecheri şi românii care ar trebui să descopere şi să preîntâmpine primii aceste şmecherii? Ce le lipseşte? Şmecheria sau interesul?