Pentru nu puțini dintre românii exasperați de criză și de consecințele sale, discursul președintelui Băsescu de sâmbătă, dinaintea plecării spre Bruxelles din salonul oficial de la Otopeni, a reprezentat un motiv de satisfacție. Iată că putem să nu ne mai lăsăm călcați în picioare de toți licuricii – își vor fi spus cei care l-au ascultat pe președinte avertizându-i pe „unii” lideri europeni că România nu mai este dispusă să „plătească la nesfârșit indeciziile” celor din Zona Euro!
Nu e prima dată când președintele nostru se rățoiește la colegii săi de la Bruxelles. A mai făcut-o de câteva ori, iar chestia asta cu indecizia se pare că a umplut paharul în care se vărsase și nemulțumirea Schengen.
Din nefericire, însă, mesajul prezidențial n-a prea ajuns unde trebuie. El s-a oprit în Aerogara de la Otopeni, pentru că la Reuniunea de toamnă a statelor membre n-a răsuflat nimic. Dealtfel nici n-ar fi avut cum. Acolo, fierberea era atât de mare, iar mizele atât de copleșitoare, încât problemele României, cu dobânzile mai mari pe care trebuie să le plătească pentru împrumuturile angajate, face figură de „pierdere colaterală”, complet neimportantă. Față de ce riscă alții, ce pierdem noi este un mizilic. În centrul atenției rămâne Grecia, care-și joacă cu aplomb rolul de victimă, având de partea sa atu-ul că dacă e lăsată să se scufunde, îi va trage pe ceilalți după ea. Vreți – nu vreți, trebuie să ne ajutați – pare să spună premierul lor care acum vorbește cu degajare despre viciile de fond ale întregului sistem.
Nemulțumirea lui Traian Băsescu trădează și o nervozitate personală, dată de sentimentul că măsurile de austeritate n-au avut nici un efect și că „prevederea” de care a dat dovadă guvernul Boc se transformă într-o piatră de moară care ne trage și mai în jos. Românii pot să se întrebe, pe bună dreptate, dacă nu cumva, în cazul în care lucrurile erau lăsate așa cum erau în momentul de față n-am fi putut fi noi „pacientul” tratat preferențial, căruia să i se mai și scadă dintr-un foc, jumătate din datorii, pentru motivul că, oricum, nu vor putea fi plătite. Lecția Greciei nu este, deloc, una educativă. Și nici una din care se mai poate învăța ceva, cât de cât... |