Incidentul din piața Dorobanți, al cărui protagonist a fost domnul "finanțator" al Stelei (auzind cum sună titlul ăsta, mai că-ți vine să crezi că insul scoate bani din buzunar pentru binele fotbalului militar!) este continuarea firească, aș spune, al celui din curtea lui Dinamo, când același domn Becali l-a luat de ciuful creț pe reporterul stranier al PRO TV-ului. Nu l-a împiedicat să repete gestul decât calviția precoce a confratelui Cristian Tudor Popescu, și neașteptata sa inspirație de a nu răspunde provocărilor de tip maidanez ale preopinentului său. Nu cred că cineva cu mintea la cap se aștepta ca după corul dezaprobator din presă ce a urmat primului incident, pomădatul machedon să se rușineze și să revină la sentimente mai bune față de breasla care a făcut, de fapt, din el o vedetă.
Dl Becali este un tip aparte. Un spirit ancestral face ca el să nu se fi obișnuit încă cu rigorile unei societăți de tip modern. El trăiește, încă, într-o comunitate medievală, în care onoarea se apără cu pumnul sau cuțitul, iar dreptatea și-o face omul singur, fără să o mai aștepte de la alții. De aici și dorința sa, dezvăluită cu seninătate, de trage cu pușca în ziariștii care "au distrus țara". Nu ne spune exact care țară ar fi fost distrusă, pentru că dacă e să fiu sincer, una mai bună decât asta, cea distrusă, dl Becali n-ar putea găsi! O țară în care să înjure, să bată, să amenințe. Fără ca cineva să-i atingă un fir de păr. O țară în care el e și poliție și justiție și - dacă-și pune serios în cap - și presă. Pentru că de ce să lase dl Becali această importantă activitate pe mâna neisprăviților care-l atacă și-i terfelesc onoarea, și să nu-și facă chiar el, cu banii de pe terenurile schimbate cu "Steaua", ziare și televiziuni care să respecte dreptul omului la imagine?
Așa că, până să se dezmeticească instituțiile abilitate, România s-ar putea să intre sub prevederile legii lui Gigi și a verilor săi: LEX BECALI! Dură, e drept… |