ÃŽn actualul ciclu electoral, justiþia a fost terenul preferat a experimentelor reformiste. Totul a început odatã cu suflul nou pe care l-a pus într-un minister în care se pare cã femeile sunt preferate pentru sinonimia cu emblema justiþiei - dovadã cã avem pânã acum deja trei femei ministru, lucru nemaiîntâlnit în vreun alt minister – deja celebra doamnã Macovei. Dincolo de stilul sãu nonconformist - presupuse libaþiuni bahice pe la sindrofii, ieºiri informale pe la locante cu consilierul - jurnalist dupã program - doamna Macovei s-a remarcat de la bun început prin câteva mãsuri prin care a anulat ceea ce fãcuse predecesoarea sa, Rodica Stãnoiu. Dacã aceasta lãsase mai larg lanþul dependenþei magistraþilor de minister, dânsa l-a scuturat, asumându-se responsabilitãþi care nu mai erau ale sale. A intrat în rãzboi deschis cu CSM-ul, transformând dezbaterile de acolo în veritabile altercaþii. Deºi susþinutã politic de PNL, s-a pus deîndatã în slujba preºedintelui ridicându-i mingi la fileu în meciurile acestuia cu diferiþi lideri politici de-ai casei. Bref, a reuºit în doi ani sã dea complet peste cap o justiþie ºi aºa rãmasã în urma reformelor generale. A jucat însã atât de bine rolul de Ioanã D’Arc, încât unii oficiali europeni chiar au crezut-o mai capabilã decât era, fãcând abstracþie de faptul cã îi lipseau calitãþile organizatorice ºi de relaþionare umanã ca sã facã lucrurile sã funcþioneze. Osanalele pe care i le-a ridicat „o anumitã parte a presei” au fãcut-o chiar sã se creadã o campioanã a luptei cu corupþia, pe care neînvingând-o la Bucureºti, a încercat-la fel de fãrã succes, sã o doboare în Macedonia. Remanierea sa a fãcut pe mai toatã lumea fericitã-mai puþin, poate, pe preºedinte, care-ºi pierdea ºi ultimul agent de influenþã din coasta Executivului.
Dupã un scurt interludiu masculin, marcat de naivitãþile ºi de boacãnele imberbului fin al Fenechiului, Justiþia reintrã pe mâini de femeie. Norica Nicolai este fãcutã din alt aluat. ÃŽn primul rând are experienþa politicã ce îi poate permite sã nu se rezume la un rol de „Gicã Contra”. Are ºi experienþã administrativã, din perioada precedentei guvernãri de dreapta. A reuºit sã pãstreze o distanþã de siguranþã ºi faþã de preºedinte, dar ºi faþã de ºeful sãu de partid, cãruia nu i-a cântat în strunã. Marele dezavantaj pe care-l înfruntã Norica Nicolai este cantitatea de balast adunatã în trei ani într-un minister scãpat din hãþuri, ºi scurtimea mandatului sãu, la care se adaugã „sabia lui Damocles” pe care o fluturã deasupra capului justiþiei eventualitatea uneei activãri a clauzei de salvgardare.
În rest, toate bune ºi frumoase-atâta timp cât sunt pãtruse de spiritul Sãrbãtorilor. Dupã aia o luam de la capãt.