S-a încheiat - pentru noi - și frumoasa iluzie că fotbalul ne poate face mai buni decât suntem. Și-așa, accesul în sferturi marchează vârful nostru absolut de performanță în Campionatul European, egalând practic succesul din '94, de la Mondiale, când ne-am aflat, deasemenea, printre primii 8. Desigur, prima întrebare pe care ne-o putem pune este dacă fotbalul românesc, în ansamblul său, justifică o atare poziție? O justifică, cred, deocamdată, doar printr-o galerie de jucători de excepție, rodați prin campionatele internaționale și nicidecum prin calitatea campionatului intern. Cred, deasemenea, că șansa de la această ediție ar fi putut fi mai mare dacă n-am fi rămas prizonierii unei mentalități care face o interesantă legatură între fotbal și mediul politic. Hagi, care ramâne, incontestabil, cel mai important jucător din istoria fotbalului românesc, ne-a oferit și temeiul acelei legături. Om de profund bun simț, el a intenționat să se retragă de la Națională în urmă cu mai bine de un an. I-au sărit în cap, în primul rând ziariștii și readucerea sa, aproape cu forța, la prima echipă, a fost considerată o mare victorie. Împotriva lui Hagi - cred, cu riscul de a se considera că fluier in biserică. Prestația sa beneluxeză nu l-a onorat. S-a văzut ca este obosit, că rezistenăa sa a ajuns la limită, iar cele patru cartonașe în doar trei meciuri (și acestea incomplete) l-au scos din scenă fără glorie. Hagi nu avea nevoie de așa ceva. Nu merita așa ceva. Trebuia sa ne fi dat seama mai din vreme că nici un lucru cu adevărat nou nu se poate construi pe temelii vechi. Paradoxul acestei situații ne-a fost evocat chiar de către meciul în care Hagi, alături de alți câțiva veterani, a lipsit și în care tinerii au putut să zburde, necomplexați, bătându-i pe englezi. Cam la fel stăm și în politică unde câțiva veterani, obosiți și lehamisiți, rămân în terenul în care noile voci nu se pot afirma. Și nici o nouă politică. Din păcate, cu o astfel de Națională nu aveau nici măcar șansa din fotbal, de a ne califica prin U.E. sau prin NATO, sau măcar de a ne trimite niște jucători prin "echipele" internaționale ...