S-a încheiat - pentru noi - și frumoasa iluzie că fotbalul ne poate face mai buni decât suntem. Și-așa, accesul în sferturi marchează vârful nostru absolut de performanță în Campionatul European, egalând practic succesul din '94, de la Mondiale, când ne-am aflat, de asemenea, printre primii opt. Desigur, prima întrebare pe care ne-o putem pune este dacă fotbalul românesc, în ansamblul său, justifică o atare poziție? O justifică, cred, deocamdată, doar printr-o galerie de jucători de excepție, rodați prin campionatele străine și nicidecum prin calitatea campionatului intern. Cred de asemenea, că șansa de la această ediție ar fi putut fi mai mare dacă n-am fi rămas prizonierii unei mentalități care face o interesantă legătură între fotbal și mediul politic. Hagi, care rămâne, incontestabil, cel mai important jucător din istoria fotbalului românesc, ne-a oferit și temeiul acestei legături. Om de profund bun-simț, el a intenționat să se retragă de la națională în urmă cu mai bine de un an. I-au sărit în cap, în primul rând ziariștii, și readucerea sa, aproape cu forța, la prima echipa a fost considerată o mare victorie. Împotriva lui Hagi - cred, cu riscul de a se considera că fluier în biserică. Prestația sa beneluxeză nu l-a onorat. S-a văzut că este obosit, că rezistența sa a ajuns la limită, iar cele patru cartonașe în doar trei meciuri (și acestea incomplete) l-au scos din schemă fără glorie. Hagi nu avea nevoie de așa ceva. Nu merita așa ceva. Dacă ne-am fi dat seama mai din vreme că nici um lucru cu adevărat nou nu se poate construi pe temelii vechi. Paradoxul acestei situații ne-a fost arătat chiar de către meciul în care Hagi, alături de alți câțiva veterani, a lipsit și în care tinerii au putut să zburde, necomplexați, bătându-i pe englezi.
Cam la fel stăm și în.politică, unde câțiva veterani, obosiți și lehamisiți, rămân în terenul în care noile voci nu se pot afirma. Și nici o nouă politică. Din păcate, cu o astfel de națională nu avem nici măcar șansa din fotbal, de a ne califica prin U.E. sau prin NATO, sau măcar de a ne trimite niște jucători prin „echipele" internaționale...