Controversele stârnite de ultimul barometru de opinie publică, realizat de Metro Media Transilvania la comanda Fundaţiei Soros, s-au stins brusc, duminică seara, odată cu primele rezultate ale alegerilor locale. S-a putut constata atunci că cei care, în mod tradiţional, cârtesc împotriva sondajelor sunt cei pe care rezultatele acestora îi dezavantajează. De aici - clasele şi de-acum răsuflatele acuze de părtinire, de manipulare, de interese oculte şi aşa mai departe. Or, scrutinul pentru componenţa consiliilor locale nu face decât să confirme tendinţele surprinse de investigatorii de opinie. De duminică seara putem spune că, ieşind din lumea virtuală a sondajelor, intrăm în cea reală, a scrutinului electoral. În faţa rezultatelor acestuia, toate tribulaţiile teoretice din ultimii aproape patru ani cad în desuetudine şi în uitare. Pentru că realitatea... reală este aceasta: o prăbuşire aproape incredibilă a formaţiunilor care au compus coaliţia guvernamentală în faţa "ofensivei tăcute" a liderului opoziţiei. Nu m-aş hazarda să afirm că procentul cu care este creditat la compunerea consiliilor locale PDSR-ul este rezultatul "politicii înţelepte" sau al "acţiunilor hotărâte" ale acestuia. Nicidecum. Aproape la fel ca în 96, PDSR-ul beneficiază de votul negativ, acut negativ, la adresa celor în care acum patru ani se pusese speranţa unei schimbări. Că acest lucru se întâmplă şi în oraşe mari, cu electorat tradiţional de centru-dreapta - precum Bucureştiul, este semnul cel mai grav. Şi motivul pentru a se pune întrebările de rigoare pentru campania electorală din toamnă. Aproape în conflict cu această realitate, discursul demagogic incoerent şi pătimaş al unor lideri de felul dlui Opriş, din seara de duminică, apare ca semnul clar al incapacităţii de evaluare a cursului lucrurilor şi de încremenire într-o frazeologie depăşită de timp şi de evenimente. Depăşită de realitate.