În jocul copilăriei mele cele două tabere erau distinct separate: hoții erau cei răi, iar vardiștii cei buni îi fugăreau ca să-i prindă. Dar lucrurile se opreau cam aici. Pentru a echilibra jocul, echipele se schimbau: hoții deveneau vardiști, iar vardiștii-hoți! Niciodată, însă, nu se întâmpla, cum se întâmplă astăzi, în realitate, să se amestece hoții printre vardiști și vardiștii printre hoți…
Săptămâna trecută poliția a descins în forță la ascunzătorile blindate ale unor binecunoscuți membri ai lumii interlope. O descindere ratată sau amânată de mai multe ori datorită unei scurgeri de informații, prin care interlopii aflau din timp despre intențiile vardiștilor și se retrăgeau în locații sigure. Descinderea aceasta a fost, însă, ceva mai discretă și vardiștii mascați s-au întors la bază cu o recoltă bogată. Le-a scăpat tocmai capul bandei, Sile Pietroi, depistat câteva zile mai târziu în cabana de pescuit sau de vânătoare a unui personaj important (nu dau nume). Odată cu această acțiune reușită s-au făcut și primele dezvăluiri. Poliția era de mai multă vreme pe urmele bandei ai cărei membri comiteau jafuri, înșelăciuni, tâlhării cu mână armată. Mai întâi a fost anihilată o grupare rivală cu care Sile Pietroi se afla în război deschis. Capturararea lui Sile a fost împiedicată însă de faptul că acesta deținea informații provenite chiar din sânul poliției. Și de la niveluri înalte: șefi sau adjuncți. Telefoanele acestora au fost interceptate și s-a aflat că și în ziua “Z” Sile fusese anunțat de descindere cu câteva minute înainte ca mascații să escaladeze zidurile înalte de 3 metri ale proprietății sale.
A trecut, iată, o săptămână, și n-am aflat ce intenționează să facă poliția cu informatorii din mijlocul său. Probabil că șefii de la Interne sunt prea preocupați de scandalul permiselor de la Pitești și și-au luat un scurt răgaz. Interlopii, însă, dovedesc că au relații peste tot, nu doar în poliție: judecătorul căruia i s-a prezentat cazul a considerat că Sile Pietroi nu prezintă “pericol social” și i-a dat drumul. CSM-ul s-a sesizat dar nu poate face nimic până nu se termină procesul.
Revin la idea de pornire: nu mai există “granițe” – nici morală, nici de altă natură – între hoți și vardiști. Orice bandă care se respectă are “oamenii” săi printre polițiști. Și printre judecători și procurori. Și printre avocați. Și chiar printre oamenii politici. În urmă cu vreo 15 ani toată această încrengătură era, practic, la vedere: amintiți-vă botezul lui Fane Spoitoru, de la Palatul Parlamentului, cu colecția sa de invitați de “onoare”. Astăzi lucrurile se petrec mai discret și mai eficient. Hoții au învățat câte ceva dintre trucurile principale ale economiei de piață. Ceea ce fac ei nu mai este haiducie, ci business. Profitul – și dividendele se împart.
Ce mă nedumerește este un lucru: după un scandal ca cel de la Argeș și cel cu imformatorii lui Pietroi, niște capete ar fi trebuit să cadă. Dacă nu prin demisii de onoare, prin demiteri. Nu e nevoie să fii mână în mână cu hoții, ca să-ți asumi responsabilitatea funcționării defectuase a sistemului. Lucrurile astea nu se întâmplă de azi, de ieri. Și atunci?
Poate chiar ministrul David ar trebui să fie cel care demisionează. Dacă nu de alta, măcar ca să se poată ocupa în liniște de campania electorală a PNL-ului…