Numai Călin să nu te cheme zilele astea: încolțit din toate părțile, premierul în cârje face eforturi aproape disperate pentru a rămâne la comandă și pentru a asigura liniștea și viitorul celor aflați în tabăra sa. De parcă nu avea destul de furcă cu platformiștii, s-au grăbit și conservatorii să-l lase baltă, când avea mai multă nevoie de liniște în coaliție. Deși nu s-a arătat surprins - mișcarea conservatoare era anunțată, dar abia pentru după 1 ianuarie - Tăriceanu a fost cu siguranță pus pe picior - cel bun - greșit. În locul unei luni decembrie festive, cu pregătiri pentru celebrarea succesului aderării, îl așteaptă noi griji. Mai întâi, bătaia pe posturile lăsate vacante de conservatori. Și dintre acestea, cașcavalul cel mare: ministerul Economiei! Ambii parteneri din Alianță au ridicat pretenții asupra a ceea ce a constituit cel mai mănos portofoliu, unul care a făcut oameni ('legea lui Om!') din niște personaje oarecare (vezi Berceanu, vezi Dan Ioan Popescu, vezi...). Chiar dacă scandalul spionajului și cel al 'băieților deștepți' vor mai restrânge marja de profit a celui care a preluat portofoliul, el va avea suficient spațiu de manevră pentru a satisface clientela politică a partidului care a reușit să-și impună omul. (Pe Dan Motreanu). Postul de vicepremier e mai puțin important, dar a stârnit și el ciondăneli atâta timp cât liberalii credeau că li se cuvine și lor, unul, chiar dacă au funcția de premier și chiar dacă democrații au cam renunțat la cel care li se cuvenea. În rest - liniște și pace. Mă aștept ca încă vreo câțiva conservatori să-l imite pe dl Chirovici și să renunțe la partid de dragul funcției. Dar nu ăsta este riscul cel mai mare pe care-l reprezintă gestul liderului conservator. Pericolul vine de la a pierde mai mulți parlamentari, dintre cei nemulțumiți că nu mai au acces la beneficiile puterii. Și, ca de obicei, cei care vor profita primii vor fi democrații, campioni ai racolărilor și ai mercenariatului politic.
Optimismul premierului care crede că defecțiunea conservatoare nu va afecta echilibrul guvernamental trebuie privită cu rezerve. Și probabil că nu de aici îl pândesc cele mai mari pericole. Ele vin din interiorul partidului pe care-l conduce, răvășit de tornada platformistă care i-a incitat pe eternii nemulțumiți, cei care au prins doar resturile de la împărțirea osului puterii. Spre deosebire de PSD, unde reuniunea de duminică nu îi crează probleme deosebite lui Mircea Geoană, care a învățat de la clujeni lecția organizatorică, la liberali nimeni nu este în stare să dea un curs limpede, clar, evenimentelor. E posibil deci ca guvernul să cadă, nu de mâna Opoziției, nici de cea a Coaliției. Ci de a Alianței însăși! Prin farul său călăuzitor, Partidul Național Liberal!
|