Până în decembrie, 22, din '89, România avea drapelul ei. Roșu, galben, albastru (sau viceversa, dacă ne raportăm la băț, pe galben fiind plasată binecunoscuta stemă din cântece, cu brazii, munții, sondele de petrol și spicele de grâu.În 22 decembrie 1989, stema cu steluță roșie în vârf a dispărut. Revoluționarii care au pornit în acea dimineață spre centrul orașului erau înfășurați în drapelele din care dispăruse, tăiată cu lama, stema, și apăruse în locul ei o gaură neagră. Gestul avea semnificații clare. El voia să spună că tricolorul național rămâne valabil. Nu mai rămâne valabil simbolul pe care comunismul îl plasase peste.O vreme am crezut că acesta va fi steagul României, de atunci înainte: tricolorul cu gaură. Ar fi fost cât se poate de sugestiv, gaura reamintind, perpetuu, de întoarcerea la normalitate din exilul totalitar.Nu știu cum, dar gaura a dispărut și Constituția din '91 a confirmat tricolorul simplu, fără gaură și f ără stemă. Asta l-a făcut să se confunde cu alte două drapele naționale - al Ciad-ului (și al Andorrei, aceasta din urmă având în plus și o stemă). La vremea respectivă coincidența nu părea deranjantă. Noi suntem în Europa, ei în Africa, nu ne prea întâlnim ca să ne confundăm. Numai că au început să protesteze ciadienii, care, probabil că nu doresc să fie confundați cu românii. Și care zic că noi trebuie să facem ceva, ei fiind înregistrați la ONU încă din 1957, în forma respectivă. Pe la noi chestiunea s-a ridicat de câteva ori, dar a fost lăsată baltă de fiecare dată. Mai nou, un turc (deputatul Metin Cerchez) și-a luat în dinți inima de român și a somat Parlamentul să facă ceva. Care Parlament a zis că nu poate să facă nimic, chestiunea fiind de competența Constituției. De ce nu s-a trezit dl Cerchez când s-a amendat Constituția? De ce, de ne ce, asta e situația: nu mai avem nici gaură, nici stemă, iar ciadienii nu mai su portă să fie confundați cu noi. Ce facem? |