Nimic mai limpede despre soarta fuziunii liberalo-democrate (sau democrato-liberale?) decât declarația oficială dată duminică de organizația București a PNL și prezentată cu dicție și aplomb de către președintele acesteia, Ludovic Orban. Deloc întâmplător, probabil, aceasta vine după discuțiile purtate la sfârșitul săptămânii de liderii liberali la Brașov, discuții concretizate într-o evidentă rezervă exprimată de președintele PNL.
Ce spun, în esență, liberalii bucureșteni? Că democrații - tot cei bucureșteni - sunt rapaci și nu respectă nici un protocol. Ei s-au grăbit să aleagă la sectorul 2 un viceprimar, loc ce ar fi revenit de drept PNL-ului, pe motiv că democrații primiseră postul de primar, pe care însă dna Boagiu l-a pierdut. Pe barba domniei sale.
Ce mai spun liberalii bucureșteni? Mai multe, dar cel mai tulburător lucru este că solicită ca distinsa proaspătă membră a Partidului Democrat să fie dată afară, pentru că numai în acest fel se poate demonstra că aliații sunt deciși să respecte protocoalele. Ceea ce spune dl Orban este, în esență adevărat: cele două partide deciseseră să nu permită traseismul politic de la unii la alții, iar dna Udrea se încadrează exact în această categorie. Dna Udrea are, însă, o situație aparte: gândește - zice dl Boc - exact ca președintele Băsescu, iar în condițiile acestea nici un protocol nu poate sta în calea fericirii partidului de a avea câți mai mulți membri după chipul și asemănarea (ideologică) a liderului suprem. Or, a cere îndepărtarea dnei Udrea din partid 'sună ca dracu', vorba fostului lider, cel dinaintea celui care i-a dat un șut în fund.
Stai și te întrebi ce s-ar întâmpla dacă, prin absurd, dl Boc și domnii democrați de la Capitală ar fi de acord să o sacrifice pe Elena Udrea pe altarul bunelor relații din Alianță? S-ar netezi drumul fuziunii? S-ar apropia termenele de cele din somația democrată? Nici pomeneală. Ca în orice război rece, în cadrul negocierilor concesiile aparente au, de fapt, rolul de a bloca și mai evident parcursul. Când Partidul Democrat a trasat ferm calendarul fuziunii credeți că cineva și-a făcut iluzia că liberalii vor îmbrățișa cu entuziasm formula? Ar însemna să-i considerăm naivi, și numai asta nu sunt. Ultimatumul lor n-a avut decât rolul de a le oferi avantajul moral al inițiativei, refuzate de ceilalți. Solicitarea liberală se înscrie pe aceeași linie de escaladare a negocierii până la punctul unei blocări totale.
Cred că acest episod pune capăt definitiv ideii de fuziune, detensionând relația și reconducând-o pe un traseu mai lin și mai ușor de acceptat: acela al încercării de consolidare a Alianței, formulă care până în prezent și-a demonstrat virtuțile și utilitatea. Scăpați de feluritele obsesii și neajunsuri ce ar fi decurs din unificarea a două structuri, liderii de la toate nivelele pot răsufla acum ușurați. Fuziunea a murit, trăiască Alianța.
|